Întrebările enervante

Nu știu cum sunteți domniile voastre, dar sunt anumite întrebări care pe mine mă enervează. Aș porni într-o ordine aleatorie cu întrebarea “și cum mai ești?” după ce am fost întrebat odată “cum sunt?”. Nu văd sensul să răspund încă o dată întrebării pentru că nu m-am schimbat din “bine”. În România mai există continuarea “dacă ești bine lasă că-ți trece”. O altă întrebare ar fi “de ce vrei cutare lucru?”. Un simplu răspuns ar fi “pentru că mă face să mă simt bine “. Binenteles că persoana respectivă nu se mulțumește cu acest răspuns și întreabă “de ce faci sport? Vrei să slăbești?” cu continuarea de rigoare “nu mai slăbi că ești bine așa “. Am primit această continuare acum patru ani în mod repetat când m-am îndrăgostit de sală și am intensificat alergarea în aer liber. O altă întrebare care personal mă deranjează este “ce mai faci?”. Răspunsul este logic “vorbesc cu tine ” sau “nimic “. Nu pot sintetiza un răspuns din mai multe drumuri. În același sens atunci când atipesc sunt întrebat “dormi?”. Răspunsul este clar “nu. Mă pregătesc pentru înmormântare să văd cum este “. O altă întrebare este “iar citești sau faci cutare lucru care-ți place?” cu un răspuns de genul “Da. Din nou” De asemenea atunci când ajung undeva “ai venit?”, iar răspunsul este “dacă nu aș fi venit nu ți se pare că ai avea halucinații și ai avea nevoie de un control medical?”. Păcat că în zilele noastre nu mai folosim atât de mult telefonul fix pentru a fi întrebați “ești acasă?” și să răspundem “nu. Am ieșit prin oraș cu firul telefonului după mine “. Binenteles că lista poate continua, dar într-un fel unele întrebări devin sâcâitoare și depășesc bariera vieții private. În schimb o întrebare care mi se pare de a dreptul înălțătoare este “cum te simți?”. Întrebarea este mult mai inspirată și cuprinde într-adevăr starea mea interioară cu toate că și aici am putea a avea un răspuns ironic și anume “ca un om” sau dacă muncim ore întregi doar pentru a plăti facturi “ca un bou”. Lista în mod clar poate continua, dar așa cum ne dăm seama și întrebările ar fi nevoie să cuprindă o limită a bunului simț și a netrecerii barierelor vieții private. În rest cel puțin să nu ne întrebăm de rău ci numai de bine.