Ziua de 8 mai reprezintă o zi cu implicații istorice în istoria omenirii. Luând cronologic evenimentele parcurgem drumul omenirii până în ziua de 8 mai a anului 1921 când a luat ființă „Partidul Comunist Român”.
Partidul Comunist Român (PCR) a fost creat la data de 8 mai 1921 ca rezultat al scindării ramurii bolșevice de extremă stânga de Partidul Social Democrat Român (istoric). Primul său secretar general a fost un mic burghez, care avea un atelier de textile, fiind supranumit în partid ”Plăpumarul”.
A funcționat în diferite perioade sub diferite denumiri oficiale: între 1921-1945 drept Partidul Comunist din România, și între 1954-1965 drept Partidul Muncitoresc Român. Din 1965 PMR a redevenit Partidul Comunist Român (PCR).
În mai 1921, la Congresul general al Partidului Socialist, desfășurat la București, aripa de extremă stângă a Partidului Social Democrat Român (istoric), (așa numiții maximaliști, conduși de Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Boris Ștefanov și Alecu Constantinescu) profitând de faptul că majoritatea liderilor socialiști erau în pușcărie și în incapacitate de a-și exercita funcțiile, au votat pentru transformarea partidului în Partidul Socialist – Comunist, redenumit apoi Partidul Comunist din România (PCdR).
Acest Congres din 8-12 mai 1921 va fi cunoscut ca primul congres al Partidului Comunist Român. PCdR era profund atașat principiilor fundamentale ale Internaționalei a treia.
Așadar, la 8 mai 1921, din transformarea Partidului Socialist a luat ființă Partidul Comunist din România, afiliat la Internaționala a III-a comunistă.
Raidurile poliției și arestările au forțat abandonarea Congresului la 12 mai, la o zi după votul în favoarea afilierii la Internaționala Comunistă.
În viziunea părinților întemeietori ai comunismului românesc existau toate condițiile pentru o convulsie care ar fi instaurat, după model sovietic, „dictatura muncitorimii și a țărănimii”.
Printre cei care stimulau activ crearea unei „avangarde” leniniste în România se afla și bulgarul Cristian Racovski, figură proeminentă a Cominternului și, anterior, activist socialist în România.
Primul secretar general a fost Gheorghe Cristescu, de meserie plăpumar. Gheorghe Cristescu a fost exclus din Partidul Comunist Român în 1926, a fost închis în perioada 1950 – 1954 dar a fost reabilitat de Nicolae Ceaușescu în 1971. A murit în 1973.
Despre viata lui Cristescu în anii postbelici, informatiile sunt lacunare. În 1950 a fost trimis în lagărul de muncă de la Canal, unde a petrecut patru ani.
Fiica sa a fost ucisă în 1935, de Crăciun. Era iubita lui Liviu Ciulei, tatăl regizorului și un bogat investitor în imobiliare, care a fost suspect de crimă. Cazul a zguduit Bucureștiul, iar acuzațiile au fost lansate chiar de tatăl fetei, Plăpumarul.
Cristescu s-a întâlnit personal cu Lenin, cu care, spunea mai târziu, a avut o controversă legată de conducerea națională sau internațională a partidelor comuniste.
Primii comuniști
Alături de Plăpumar, printre membrii inițiali s-au aflat însă și numeroși intelectuali de valoare, precum Lucrețiu Pătrășcanu, jurist și sociolog sau istoricul Petre Constantinescu-Iași.
În iunie 1921 adevărații lideri ai partidului socialist au amendat hotărârile votate la congresul din mai 1921 și, practic, din acel moment muncitorimea română a fost reprezentată politic de două partide: unul moderat ca doctrină, social-democrat reformist, și celălalt revoluționar, partidul comuniștilor.
Imediat după scindare, nou formatul PCdR s-a afiliat la Internaționala a III-a.
Abia la cel de-al doilea congres al Partidului Comunist, desfășurat la Ploiești, la 3-4 octombrie 1922, au fost puse bazele noului partid comunist.
Despre PCR în perioada interbelică
În România interbelică, PCR a fost o mică organizație politică ilegală, subordonată Cominternului și implicit Uniunii Sovietice care a susținut ideologic revoluția comunistă. O serie de filme realizate în perioada comunistă prezintă acea perioadă, ”a ilegaliștilor”, într-o notă pozitivă.
Partidul comunist și-a început ascensiunea la putere în România după actul de la 23 august 1944, la care a participat în calitate de membru al Blocului Național Democrat (BND).
Între 1947 și 1989, PCR a fost singurul partid politic oficial care a activat pe scena politică din România.
În articolul 3 al Constituției României din 1965, PCR era numit „forța politică conducătoare a întregii societăți din Republica Socialistă România”.
Sub conducerea PCR în România a fost instaurată dictatura proletariatului, în economie s-a instituit dirijismul, societatea civilă a fost alterată de principiile dictatoriale ale PCR, iar cenzura a inhibat libertatea de exprimare.
Pentru a parcurge drumul istoriei vom ajunge în ziua de 8 mai a anului 1945.
Ziua Victoriei comemorează capitularea Germaniei naziste în faţa trupelor aliate şi sfârşitul războiul în Europa, dar în Occident se sărbătorește pe 8 mai, iar Rusia și țările din Răsărit marchează această zi pe 9 mai. De unde aceste diferențe?
La 7 mai 1945 la ora 02.41, la Reims, la sediul Cartierului General Suprem al Forţelor Expediţionare Aliate din Franţa, Germania a capitulat fără condiţii. Actul prevedea ca ostilităţile să se încheie la 8 mai la ora 23.01.
La ora 15.00 a zilei de 8 mai, Truman, Churchill şi De Gaulle au anunţat oficial victoria, dar în Uniunea Sovietică, datorită diferenţei de fus orar, vestea capitulării a ajuns în data de 9 mai.
Actul l-a înfuriat pe Stalin care dorise o capitulare în capitala Reichului învins şi ocupat de Armata Roşie. De aceea, la 9 mai 1945 la ora 00.16, la Berlin, un oraş în ruine, feldmareşalul Keitel, şeful Statului Major al Wehrmachtului semna capitularea germană (a doua caitulare) la sediul Statului Major al armatei sovietice, această dată fiind proclamată Ziua Victoriei. Acesta este motivul pentru care aliaţii occidentali au sărbătorit Ziua Victoriei în Europa în 8 mai, iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai.
Oficial, cel de-al Doilea Război Mondial s-a încheiat însă la 2 septembrie 1945, odată cu capitularea Japoniei, după folosirea bombelor atomice americane la Hiroshima şi Nagasaki, în 6 şi 9 august.
Ceea ce au în comun cele două evenimente petrecute în ziua de 8 mai petrecute la douăzeci și patru de ani distanță este tocmai rădăcina lor totalitara care a produs milioane de victime și a distrus multe bunuri materiale. De asemenea distrugerile materiale și umane sunt resimțite și în ziua de astăzi, în special în cazul României în privința mentalității colective în ceea ce priveşte regimul comunist. În privința sfârșitului celui de-al doilea război mondial putem afirma că în lumea central-estică europeana a favorizat cu implicarea sovietică a regimurilor comuniste. Ar fi mai mult decât recomandabil un proces public al comunismului așa cum s-a desfășurat „Procesul de la Nurnberg” ca în anul 1946 în care au fost judecați liderii naziști. Dacă s-ar fi realizat și condamnarea comunismului nu am fi vorbit astăzi de armata rusă care, împreună cu liderul său Vladimir Putin, amenință pacea întregii lumi.
Gânduri libere 
Lasă un comentariu