Gânduri libere

Mi-e foame, dragă mamă; nu e pâne?
Mi-e foame, și să știi că am să mor!

Mai rabdă, puiul mamii, până mâne,
că mâne iese plugul în ogor.

Mi-e foame, dragă mamă; nu e pâne?
De-amar de vreme tot m-ai amânat…

Mai rabdă, puiul mamii, până mâne,
că mâne vom ieși la semănat…

Mi-e foame, dragă mamă; nu e pâne?
Nu-ți este teamă, oare, c-oi muri?

Mai rabdă, puiul mamii, până mâne,
că grâul până mâni va răsări…

Mi-e foame, dragă mamă; nu e pâne?
Vezi, inima mea bate tot mai rar…

Mai rabdă, puiul mamii, până mâne,
că grâul nostru este la morar.

Mi-e foame, dragă mamă; nu e pâne?
Ah, tare mi-e teamă c-o să mor…

Mai rabdă, puiul mamii, până mâne,
că mâne scoatem pânea din cuptor…

Dar când crescu mirosul pânii coapte,
odorul mamii, galben ca un spic,
își închinase fruntea peste noapte,
și de-atunci n-a mai cerut nimic.

(Poezie inspirată dintr-un vechi cântec german)