Gânduri libere

LEGENDA LĂCRĂMIOARELOR

NUMITĂ SI IARBA SFANTULUI GHEORGHE Legenda spune că lăcrămioarele s-au născut demult, la începutul vremuri­lor creştine, pe Muntele Patimilor, Golgota. Pe când privea, încremenită de durere, răstignirea Mântuitoru­lui, din ochii Fecioarei Maria porniră a se rostogoli la­crimi fierbinţi. Din fiecare lacrimă care a atins pămân­tul a răsărit mai apoi câte o floare, de un alb pur, pre­cum sufletul Mariei. Aşa se face că lăcrămioarele înfloresc pe deplin în apropierea sărbătorilor de Paşte, sim­bol al dragostei, purităţii şi dăruirii... O altă legendă creștină povesteș­te că, înainte de a ucide balaurul, bra­țul Sfântului Gheorghe a început să sângereze, iar puterile îi erau slă­bite. Când lupta părea pierdută, din stropii de sânge care ajungeau pe pă­mânt, au prins a se ivi niște tulpini cu flori mici și albe, care răspândeau o mireasmă puternică, nemaiîntâlnită până atunci. Mirosul florilor a întărit forțele sfântului, slăbind pute­rile fiarei. După ce balaurul a fost ucis, florile au conti­nuat să strălucească în lumina soarelui și apar, an de an, în aprilie, în preajma sărbătorii de Sfântul Gheor­ghe. Numită și "iarba Sfântului Gheorghe", lăcră­mioa­ra este izvor de energie, forță vitală și, nu în ultimul rând, de sănătate.

Text preluat.