Gânduri libere

În fiecare an părinții lui Marian îl duceau la bunica lui în vacanța de vară…
Și se întorceau acasă cu același tren, a doua zi.
Într-o zi băiatul le-a spus părinților săi:

• Sunt mare de acum, pot să merg singur la bunica?

După o scurtă ceartă, părinții au fost de acord.
Stateau in picioare asteptand plecarea trenului, isi iau la revedere de la fiul lor, dându-i un sfat pe fereastra, in timp ce Marian le tot repeta:

• Stiu! Mi s-a spus asta de peste o mie de ori.

Trenul stă să plece și tatăl lui i-a șoptit la urechi:

• Fiule, dacă te simți rău sau nesigur, asta e pentru tine.

Și a pus ceva în buzunar.

Acum Marian este singur, stând în tren, fără părinții lui pentru prima dată. Admiră peisajul de la fereastră, în jurul lui străinii se împing, fac mult zgomot, intră și ies din vagon. Supervizorul îi dă câteva sfaturi despre a fi singur. O persoană l-a privit cu ochi triști.
Marian incepe sa se simta rău cu fiecare minut care trece.. Și chiar e speriat. Își pune capul jos, stă într-un colț, singur, cu lacrimi în ochi. Apoi își amintește că tatăl lui i-a pus ceva în buzunar. Tremurând, cauta ce i-a pus tatăl lui în buzunar. A găsit hârtia, a citit-o, pe ea scria: „Fiule, sunt în ultimul vagon.”💕
Asa este în viață !
Trebuie sa lasam copiii, sa avem incredere in ei. Dar mereu trebuie să fim în ultimul vagon, privind, în caz că le este frică sau dacă găsesc obstacole și nu știu ce să facă.
Trebuie să fim aproape de ei .
Cât suntem în viață, copilul va avea mereu nevoie de părinți…( Pr. Teodor Ciurariu)