Ce învățăm noi pe generațiile viitoare?

Într-o lume înconjurătoare din România de care suntem nemulțumiți ar fi ideal ca să vrem o schimbare în bine în viața noastră cotidiană. Dacă aceasta ne este dorința sinceră ar fi nevoie ca să ne întrebăm ce vrem noi de la viitor și ceea ce vrem ca să învețe generația tânără. În privința realității ne punem aceste întrebări cât și a valorilor și principiilor societății. În sensul educației unui tânăr sunt trei factori ai educației: familia, mediul în care trăiește și școala. Toți factorii sunt la fel de importanți și ideal ar fi ca ei să se completeze unul pe celalalt și deci ca să colaboreze. În schimb ei se faultează unul pe celalalt.

Pentru că în primul baza unui individ este familia. Aici învață împreună cu mediul înconjurător mai multe aspecte dăunătoare dezvoltării sale. În primul rând este învățat greșit în sensul cadrelor didactice în majoritatea lor sunt incompetente sau șpăgari și leneși. Învățăm copiii noștri că notele sunt mult mai importante decât cunoștiințele și de aceea facem o concurență teribila între copiii noștri punând o presiune suplimentară pe ei. Mediul în care trăiește învață copilul că școala nu este atât de importantă cât sunt banii. Precum și din familie învață ca să diferențieze oamenii în funcție de avere, îmbrăcăminte și aspect. Școala se zbate în gol încercând ca să demonstreze în teorie că nu este așa realitatea. Învață tot din factorii, familie și mediul său că doctorii sunt șpăgari, că polițiștii sunt corupți și că prin intermediul banilor orice om se poate cumpăra. Fetele sunt educate ca să vadă mașina și portofelul înainte de suflet. Generalizările și prejudecățile persistă în educația lor cu toate că școala se opune tot la nivel teoretic pentru că nu este dotată și pentru partea practică. Învățăm copiii noștri de asemenea că aici nimic nu are rost și ca să plece în străinătate la studii sau muncă dacă doresc o viață mai bună. Învățăm copiii noștri să obțină diplome fentand cursurile și să lucreze orice pentru bani.

Astfel cei trei factori ai educației necazand de acord, copiii noștri, cam foarte mulți dintre ei, nu cunosc respectul, disciplina proprie, consecvența, de prea multe ori bunul simț sau cinstea și corectitudinea. Virtuțile umane sunt un termen străin pentru ei, iar educația democrației, într-o perioadă în care informația există peste tot pe internet, lipsește cu desăvârșire. Să întrebăm în acest sens oamenii și copiii în mod special cine conduce România și care sunt cele trei puteri într-un stat și vom avea surprize neplăcute și neconstituționale. De asemenea să observăm cum scriu de incorect din punct de vedere gramatical și ce puțin simț al creației dețin. Exprimarea unui punct de vedere personal este deja de domeniul S.F. pentru că se tem să greșească. Starea lor emoțională și psihică este foarte fragilă și multe alte aspecte sunt de menționat. Copii răsfățați și aroganți care dacă nu primesc ceea ce-si doresc intra în depresie. De asemenea necunoașterea cuvântului NU și a “primirii a tot ceea ce nu am avut eu” creează mari deservicii copiilor și părinților mai târziu.

Fiind un subiect vast și dureros în concluzie revenim la întrebarea de la început “Noi, familia, mediul sau societatea și școala ce învațăm bun generațiile viitoare?”. Răspunsul este tragic pentru că în majoritatea cazurilor învățăm copiii în direcția greșită și nu vor fi pregătiți pentru viață. Ei, copiii în schimb nu sunt de vină ci NOI suntem. Reprezintă doar victime ale noastre care crezând că viitorul se va schimba de la sine din punct de vedere politic educam total greșit. Până în momentul în care nu conștientizăm greșeala noastră a fiecăruia fără a arăta cu degetul către ceilalți ci numai spre NOI generațiile următoare se vor tot degrada și odată cu ele și România. Întotdeauna în țara noastră cât și în mediul nostru va putea fi mai rău și în sensul educației generației mai tinere niciodată mai bine. Copiii noștri buni vor pleca în străinătate, iar aceia care vor rămâne vor asista neputincioși și complăcuti în același timp la spectacolul macabru al degradării continue a societății în fața noastră. Noi ne vom plânge de tot ceea este în jurul nostru înjurând clasa politică care-și schimbă numai măscăricii corupți și tehnicile de hoție cu acceptul mai mult sau mai puțin al justiției. Tastând și jignind virtual de multe ori apreciind mai mult pe guraliv decât pe înțelept sau competent sub manipularea parșiva a mass-mediei dornică de peste tot de senzațional. Nici cuvântul “revoluție” nu mai știm ceea ce înseamnă și pentru a ne cunoaște drepturile ar trebui ca să ne știm și obligațiile și nu le știm. Legile sunt schimbate tot mai des pentru a adânci haosul existent și nici măcar democrația nu știm cum este. Vom admira tot timpul Occidentul și pe americani speriindu-ne de Rusia lui Putin că va încerca să ocupe un teritoriu bogat de resurse și sărac ca și administrație și din orice alt punct de vedere. Vânzând tot ceea ce am avut vom fi doar o colonie aflată la cheremul puterilor europene din toate punctele de vedere. Fiscul ne va vizita numai pe noi ca să afle cum mai putem cumpăra produsele tot mai scumpe ca preț.

Cam așa ceva mai învățăm generațiile următoare fatalismul și caterinca în privința la orice și oricine din România. Nici măcar calitățile noastre nu le mai promovăm ci de cele mai multe ori defectele noastre le scoatem la vedere ca cea mai scumpa avere a noastră. Ale noastre vor fi aceste cazne și ale generațiilor viitoare jucându-ne de a rasul-plansul cu viața noastră a tuturor oamenilor din România. Descurca-te române că de deșteptat te-ai deșteptat prea des cu fața la cearșaf și nu te mai aude nimeni nici dacă de zeci de ani zbieri. Urletul din exterior al nostru surd pentru ceilalți va fi scris, ca de obicei de presa de la noi din țară,de la foarte rar la nimic. Așa popor, cu strigăt interior incruntat și neputincios din propria voința cam așa soartă merită el și generațiile viitoare!