
De două mii ni se predică să ne iubim/ și în fiecare zi ne sfâșiem/ uităm binele încununat/ având răul ca dulce aliat. Bârfim, judecăm și condamnăm/ întocmai cum credem și astăzi să semnăm/ trădarea lui Iisus pentru Baraba/ aruncăm fără empatie vorba. În loc să ajutăm hulim/ nici nu mai știm ce înseamnă să iubim/ la prima piedică jignim/ Doamne pe Cruce să Te punem și astăzi știm. Înșelam binele prin falsitate/ credem că viața este scrisă fără bunătate/ jur că aș prefera să plec departe/ în care să duc gânduri bune și curate . Mințim când adevărul este simplu/ credem că strigătul este un spectacol amplu/ ne certăm când nu avem nimic de împărțit/ viața trece și aș pleca într-un zig zag nemărginit. Poate așa uit de răul din lume/ să uit jignirile fără un nume/ într-o coliba pe un vârf de munte/ să nu mai fiu al oamenilor biet grăunte. Doamne dacă Ne vezi trimite încă odată un Potop/ să pui răului un strașnic dop/ binele să guverneze printre noi/ suntem prea răi și răul este în noi.