15.01.


De două mii ni se predică să ne iubim/ și în fiecare zi ne sfâșiem/ uităm binele încununat/ având răul ca dulce aliat. Bârfim, judecăm și condamnăm/ întocmai cum credem și astăzi să semnăm/ trădarea lui Iisus pentru Baraba/ aruncăm fără empatie vorba. În loc să ajutăm hulim/ nici nu mai știm ce înseamnă să iubim/ la prima piedică jignim/ Doamne pe Cruce să Te punem și astăzi știm. Înșelam binele prin falsitate/ credem că viața este scrisă fără bunătate/ jur că aș prefera să plec departe/ în care să duc gânduri bune și curate . Mințim când adevărul este simplu/ credem că strigătul este un spectacol amplu/ ne certăm când nu avem nimic de împărțit/ viața trece și aș pleca într-un zig zag nemărginit. Poate așa uit de răul din lume/ să uit jignirile fără un nume/ într-o coliba pe un vârf de munte/ să nu mai fiu al oamenilor biet grăunte. Doamne dacă Ne vezi trimite încă odată un Potop/ să pui răului un strașnic dop/ binele să guverneze printre noi/ suntem prea răi și răul este în noi.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: