Albi sunt ai mei copaci/ și zăpada nu mai vine/ este gerul unor timpuri/ când oamenii uită importanța unor zile divine. Clopoțeii se aud din vocea unor copii/ colinda despre Nașterea lui Iisus/ noi, oamenii nu știm că Iisus s-a născut într-o iesle/ și nu în lanțurile din magazine. Magii au adus în dar/ aur, smirna și tămâie/ și nu PlayStation 5 sau telefoane de zeci de mii de lei/ Crăciunul încă mai vine. Moș Crăciun nu mai este unic/ este prezent peste tot/ magia saniei din Ajun a dispărut/ astăzi suntem toți moși și cadourile sunt fără credința de bine. Brazii sunt smulși din păduri/ fără vreo socoteala anume/ ca să ne plângem că austriecii duc pădurea/ în țara lor parsiva. Sărbătoarea de Crăciun ar trebui să fie despre iubire/ să împărtășim cu toții bucuria divină/ în schimb aruncăm cu privire înghețate/ “tu ești de vina, ba tu ești de vină “. Icoana plânge în altar/ căci oamenii peste tot se roagă pentru bine/ însă nici măcar de Crăciun nu sunt buni/ căci beau, mănâncă, colinda și nu știu binele făcut fără meschina faptă. De Crăciun a înviat Iisus/ însă mulți oameni mor încet în suflet/ căci Sărbătoarea nu mai este ceea ce a fost/ ci doar o paradă de poze cu festine din źambetele false.
Sensibilități 