20.12


Albi sunt ai mei copaci/ și zăpada nu mai vine/ este gerul unor timpuri/ când oamenii uită importanța unor zile divine. Clopoțeii se aud din vocea unor copii/ colinda despre Nașterea lui Iisus/ noi, oamenii nu știm că Iisus s-a născut într-o iesle/ și nu în lanțurile din magazine. Magii au adus în dar/ aur, smirna și tămâie/ și nu PlayStation 5 sau telefoane de zeci de mii de lei/ Crăciunul încă mai vine. Moș Crăciun nu mai este unic/ este prezent peste tot/ magia saniei din Ajun a dispărut/ astăzi suntem toți moși și cadourile sunt fără credința de bine. Brazii sunt smulși din păduri/ fără vreo socoteala anume/ ca să ne plângem că austriecii duc pădurea/ în țara lor parsiva. Sărbătoarea de Crăciun ar trebui să fie despre iubire/ să împărtășim cu toții bucuria divină/ în schimb aruncăm cu privire înghețate/ “tu ești de vina, ba tu ești de vină “. Icoana plânge în altar/ căci oamenii peste tot se roagă pentru bine/ însă nici măcar de Crăciun nu sunt buni/ căci beau, mănâncă, colinda și nu știu binele făcut fără meschina faptă. De Crăciun a înviat Iisus/ însă mulți oameni mor încet în suflet/ căci Sărbătoarea nu mai este ceea ce a fost/ ci doar o paradă de poze cu festine din źambetele false.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: