Sunt un fir de praf în timp de seară ce vrea să nu simtă pământul. Suficient am stat eu astăzi simplu fără senzații și sentimente online. Când se lasă seara vreau să mă ridic de pe pământ și să visez că sunt pe un nor. Pufos, drăguț și primitor să meditez acolo tot mai profund despre cum să învăț să zbor în fiecare zi. Nu sunt o pasăre măiastră ce zboară lin peste ceea ce este viu. Eu vreau ca norul pe care stau să mă învețe ușor și agale cum pot să zbor fără să am aripi. Să stau pe nor cu o cărticică și să ne imprietenim din ce în ce mai mult. Să-mi povestească a sa taină și printre rânduri sentimente liniștite să mi dea. Trăiri mai vechi ai unor oameni care au fost poate mai darzi. Aventura povestită să învețe cum este să trasari, să te inrosesti tot mai puternic și pulsul să crească tot mai mult când personajele din carte trec prin foc și pară și amar. Plânsul să fie jalnic când cartea ajunge la final și trebuie să-ți iei la revedere de la un personaj drag. Viața va fi mai pustie fără o ea sau chiar un el care te-au însoțit atâtea clipe și ceea era real era uitat. Când cartea totuși se încheie luceafărul de sus să îmi zâmbească și alte stele tot la fel și glasul lor să-mi cânte de un viitor frumos și vesel. Să mă jelesc la tot înaltul înstelat că trebuie să mă întorc iar printre oameni și printre mascați.
Cum nu am aripi vesele și nici un nor sau nici o stea nu au vrut să mă mai țină, am coborât iar pe aici și mă cuprind într-o mulțime unde devin un anonim. Sunt unul dintre cei care așteaptă o viitoare carte cu care să mai zboare lin. Dacă nu mai sus spre cerul cel înalt măcar pe un varfulet de deal mai linistit și simplu tot așteptând deja o primăvară a sufletelor noastre…
Sensibilități 