Singur printre oameni


Suntem singuri printre oamenii parșivi și fără scrupule. Între parșivitate, bârfa și ură și întărâtare la ură suntem tot mai singuri. Cuvintele urâte, privirile care întreabă “ce mai cauți tu aici?” suntem singuri. Împreună cu gândurile “renunț, renunț, renunț ” suntem doar noi cu noi. Pe un coridor lung toți sunt străini și într-o sală cu oameni toți sunt necunoscuți. Între “am venit să fac ordine ” și “tu nu te pricepi ” suntem singuri. Cuvintele urâte se cern pe un asfalt și răul grăbit zâmbește încă o dată împlinit. Nimic nu mai pare uman și aroma parșivitatii blochează orice formă de încredere. Singuri pe un beton în care nu mai recunoaștem nimic din ceea ce era o școală înainte. Doar o contestare, un strigăt și nimic nu mai există din entuziasmul de altă dată. O neștiință încurajată care pune sub semnul întrebării catedra și stiloul. Orice dorință de a ieși din anonimat este oprită din fașă. Singuri printre oamenii la costum și cravată este sinonim cu libertatea de a pleca. Numai că “a renunța ” nu și-a găsit încă varianta finală și totuși se apropie sentința. Până atunci încă parșivitatea, atotștiutorii și “a sări calul ” nu și-au spus încă ultimul cuvânt. Numai că “singuri printre oameni ” și-a manifestat deja sentința finală. Într-o zi totul se va nărui fără preaviz și cuvânt prealabil..

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: