Când sufletul tău face cinste


În fiecare zi fugim de viață și mai ales de interior, însă sunt și zile în care mai fugim de noi. Tot alergând de noi ajungem ca să uităm să iubim și uităm de lucrurile simple care fac viața mai frumoasă. Facem lucruri negative împrăștiind venin cu pașii noștri aruncând și cu pietre după tot ceea este viu. Sufletul începe ca să impietreasca ușor și devine tot mai greu de dus. Într-o clipă din cauza durerii sufletului începem ca să obosim și încruntarea sau supărarea se vede ușor în ochii noștri. Cu o ultimă licărire de viață sufletul ne cheamă la o întrevedere numai că alege un loc anume pentru a ne întâlni cu el. Preferă un loc unde se aude liniștea și atunci începe ca să întrebe “Dacă tot ai venit aici cu ce faci cinste?”. Oftam din greu la această întrebare și vrem să-i oferim bani, mașini, case sau plăceri ale sexului opus. Încet începe ca să râdă și apoi din ce în ce mai tare, dar nu este râsul nostru ci iese din ridicolul din noi. Atunci printre hohote de râs întreabă iar “Tu chiar crezi că despre așa ceva este viața adică despre material?”. Rușinați plecăm capul asemenea elevului de la școală care este neștiutor care trebuie să spună lecția de zi. Atunci sufletul șoptește “Partea care se simte unde este?”. Enumerăm că viața este grea sau că am fost dezamăgiți de oameni și răspunsul este clar “Despre tine vorbim sau despre ceilalți? Vrei să vorbim despre ceilalți spune-le sufletelor lor. Chiar nu vezi că eu mor de foame căci tu nu mă mai hrănești deloc? Când este ultima dată când ai făcut un bine sau nu ai mai fugit de tine? Sufletul cu așa ceva se hrănește făcând tot timpul bine chiar dacă nu-l primim niciodată înapoi. Să ierți pe cineva care ți-a greșit din suflet și la rândul tău să te ierți pe tine pentru toate relele din lume. Poți ca să hrănești un animal înfometat sau să ajuți pe ceilalți la nevoie și să te plimbi prin locuri liniștite cu o muzică plăcută mie. Când ai făcut tu toate acestea ca să mă hrănești pe mine? Astăzi chiar dacă ai partea materială pe mine nu mă hrănești deloc căci ceea ce se simte vine de la inimă și trece prin minte, suflet și se împrăștie în lume și tu în judecata timpului necunoscut vei primi întocmai pe măsură.” Rușinați de toate acestea și pentru că nu avem decât materialul cu ce să-i facem cinste sufletului am mai primit totuși o șansă înainte ca sufletul să impietreasca. Am decis timid să ascultăm de dorința sufletului nostru și parcă și lumea se înseninează devenind ușor mai bună. Când sufletul este hrănit cu lucrurile care se simt începe ca să înflorească și devenim din bătrâni tineri zburând ușor pe acest pământ. Dacă începem ca să zâmbim sincer și lumea noastră ca să zâmbească frumos. Oricum este mult mai ușor de dus în viața aceasta un suflet bun decât unul împietrit.  Și așa a fost ca să fie la întâlnirea noastră cu sufletul când altceva nu am putut ca să-i fac cinste decât averea și a fost fără rost..

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: