Ce ne rănește ?


De obicei rănește ceea ce nu este real și este idealizat. Tablourile pictate de gândurile, speranțele și senzațiile noastre rănesc. Înainte de toate, așteptările noastre pornite din credința de a fi de data aceasta diferit. Categoric că nu este și binenteles că Sfânta Suferință însoțește irealul. Dacă rămânem în prezent și nu avem nicio așteptare, iluzie de la viață nu vor fi răni interioare. Provine însă ceva involuntar din noi și anume dorința de a fi mai bine. Atunci devenim suficient de naivi că oameni din jurul nostru au și ei această dorință ceea ce este fals. Binenteles că ne rănesc din nou pentru că pe lângă cele enumerate mai sus am dorit ca timpul să aducă senzații diferite. Neaducand aceste senzații diferite avem dorința de a socializa, dar în același timp fără a ne mai apropia prea mult de ei. Vom fi fără așteptări de bine, senzații, iluzii sau speranțe și atunci credem că suntem la adăpost de a ne răni sufletul. Numai că nu suntem roboți și majoritatea dintre noi avem aceste dorințe de la ceilalți oameni. Așa că poate se pune problema în momentul în care intram în contact cu oamenii cât vom suferi. Pentru că noi cu cât permitem mai mult apropierea lor cu atât suntem mai pasibili de a avea răni interioare. Fiecare dintre acestea ne schimbă ori în oameni mai puternici sau pe alți oameni în pietre supărate care aruncă cu venin împotriva celorlalți. Așa că decât să socializam cu oamenii de multe ori am putea să avem un animal de companie. Cel puțin ele oferă iubire în schimbul nevoilor primare și ne rănesc profund doar atunci când pleacă de la noi sau mor.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

4 thoughts on “Ce ne rănește ?

  1. Foarte bun textul tau… dureros, dar bun. Asa este – mai ales ce ai zis aici, ca “nu avem nicio așteptare, iluzie de la viață si atunci nu vor fi răni interioare”…… am incercat sa ajung la asta (am fost nevoita, de fapt), dar tot n-am reusit. E drept, insa, ca treptat m-am mai schimbat, diminuand mult spre deloc asteptarile. Doamne, ce pustiu si trist e asa….
    Prefer sa mai gresesc si apoi sa-mi para rau. Chestia asta cu (semi-)impietrirea e parca mai rea ca orice…
    Iti doresc senin!

    Liked by 1 person

    1. Sincer textul ar fi ideal, dar fără senzații. Normal că trăiesc cu așteptări mai mici sau mari. Până la urmă și dezamăgirile sunt lecții prețioase dacă știm cum să le învățăm

      Liked by 1 person

      1. Uneori știm, alteori nu. De multe ori nici nu vrem să învățăm – e așa de dureros după ce le-nvățăm, că preferăm să nu existe – nici situațiile, nici lecțiile.
        Un echilibru este, însă, necesar. Asta e drept. Luciditatea să-nsoțească sufletul – un ideal! De urmat… sperăm să reușim.
        Toate bune în zona ta!

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: