30.08


Te văd deseori printre raze/ cum cuprinzi seninătatea în brațe/ în dansul vorbelor goale/ zâmbești și pentru mine ești aievea. Cuvintele sunt doar banale/ strălucirea din privire/ arde în mine o dorință mare/ ți-aș spune despre iubire, dar pare în treacăt. Ți-aș cuprinde mijlocul mai mult/ m-aș apropia de tine și ne-am pierde/ în sărutări și îmbrățișări pătimașe/ pentru a potoli dorul de buzele tale. Taina corpului tău eu l-aș cunoaște/ și am fi doar noi în lumea aceasta mare/ aparținând unui suflet/ care nu cunoaște obiceiurile ei murdare. În schimb vorbim necontenit/ timpul se oprește întotdeauna în loc/ admir aburii unei atracții/ din nou simt iluzia unor sentimente trecătoare. Oricum în lumea în care averea definește omul/ eu, doar un trubadur al banilor/ prefer să tac și ochii pleacă în pământ/ și să plec, sperând din nou la o poveste dintr-o întâmplare.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: