Animalele


Ajungând la Platoul Cornesti în dimineața aceasta era o liniște în care puteam asculta frunzele cum încep să cada și vântul care imbiindu-le nu avea milă de ele. Am început să-mi fac încălzirea ca de obicei și legându-mi șireturile la un moment dat o văd pe cățelușa pe nume Lily. Acum să nu credem că nu are stăpâni chiar din contră. Sunt bogați și locuiesc chiar în apropiere, numai că dorința ei de libertate este prea mare. Nu de puține ori a venit lângă casa unde stau paznicii cu lanțul după ea. În dimineața aceasta m-a observat și în stilul ei entuziast a venit până la mine. Dorind să încep să alerg voiam să amân hrănirea ei după alergat. Numai că sugubeata a început să-mi lingă mâinile și s-a așezat în fața mea. Binenteles că nu am putut rezista ochișorilor ei inocenți și mergând până la locul unde mi-am lăsat ghiozdanul, urmat de Lily i-am dat plicul de “Pedigree”. În doar câteva secunde cățelușa deja lingea asfaltul. După ce am încheiat alergarea, mai plină de speranță astăzi datorită unui prieten, așezându-ma pe bancă am început să observ oamenii. Pâlcuri de oameni, chiar și din afara orașului veneau spre gradina zoologica. Pe drum copilașii se entuziasmau pe traseu cu tatuaje care se șterg după spălare. În acel moment mi-am dat că de fapt Grădina zoologica este chiar un loc grotesc. Animalele despărțite de mediul lor obișnuit de viață și închise în cușcă doar pentru distracția oamenilor. Cât de cruzi putem fi ca specie să luăm puii de lângă mame sau pur și simplu animale pentru a ne distra și ele să ne fie recunoscătoare că le hrănim. În perioada de acum doi ani în momentul în care a izbucnit pandemia și ieșeam din casă doar cu adeverință mi-ar fi plăcut ca animalele de la grădinile zoologice să vină să ne vadă întocmai cum le vedem pe ele la grădina zoologica. Pentru ca să fie complet, dacă tot suntem amenințați cu un nou val al pandemiei de Covid 19 și ne temem de izolare, poate că această idee nu este chiar pierdută. Doar prin această idee aș înțelege că Dumnezeu face dreptate pentru toate speciile create de El. Altfel considerăm că este un abuz dus spre atrocitate.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: