Primele semne ale toamnei


Parcă încă de la sărbătoarea “Schimbarea la față” din ziua de 6 august se simte, mai ales la umbră, un aer mai rece. Rândunelele se pare că au plecat și nici păsările nu se mai aud atât de sublim dimineața. O răcoare matinală anunță că suntem în perioada în care vara începe să fie obligată să-și ia primele haine ale sale pentru a pleca și toamna trimite primele ei semne de a veni. Un sentiment al sfârșitului cuprinde și sufletul cu fiecare pagină răsfoita a zilelor noastre. Câte un timid ciripit mai auzim printre frunzele sovaielnice care sunt încă șocate de auzul veștii că nu peste mult timp vor trebui să se desprindă de copaci. Vântul devine tot mai rece, iar razele soarelui încep să scadă treptat în intensitate. Glasurile umane devin din nou asurzitoare și judeca și condamnă tot ceea ce este viu. În rest liniștea se așterne în locurile cunoscute care devin de multe ori străine. Melancolia amestecată cu nostalgia nu dorește să învie ceea ce pare dispărut demult în negura timpului. Nici zâmbetele personale nu sunt ușor de adus mai ales că botnitele apar iar printre ființele care se sprijină pe cele două picioare din spate. Câinii latră mai drăgălaș decât oamenii care caută să-și hrănească tot mai mult orgoliul și lipsa de respect. Încet și sigur prostia și-a găsit noi adepți care sunt manipulați de eternul tembelizor care manipulează fără noimă și haotic. Sunt multe planuri pe care le mai urzim, dar parcă tot ceea este uman se întoarce la valul obișnuit tomnatic al ultimilor doi ani. Mult zgomot și nimic real răsună din ce în ce mai tare dintr-o populație obosită psihic de mitraliera înconjurătoare. Poate doar zornaitul unor monede și sunetul unor mașini le arată că sunt vii, plini în exterior și goi în interior de parcă tot ceea este uman și sensibil este doar o tristă amintire. Oricum poeții nu sunt la modă în zilele noastre pentru că nu par să știe să facă bani. În rest nimic nou pe frontul de est și doar Apocalipsa vine de la Apus.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: