8.08


Prin foșnet de frunze și glasul unor mierle/ trimit gânduri naive dintr-o altă poveste/ din sentimentele lumii de apocalipsă/ cred că lumea va trăi și după boală sau război va continua să reziste. Cu optimismul în bagaje/ de oameni hulit/ în perioada aceasta este recomandabil să nu fim tot timpul triști/ un zâmbet pe față cel puțin să-l desenam/ să fugim de boli și de arme/ oricum răul personal este o mai mare napasta. Nici banii nu vin dacă suntem triști/ certurile între noi nu se termină cu strigăte/ sau copiii nu vor avea alte vise/ dacă ne încruntam tot timpul și uităm de frumusețe. Viața aceasta așa este făcută/ să râdem și să plângem/ spunând și un Doamne ajută/ și doar aceia trec răul cu entuziasm/ care ascultă și liniștea naturii sau a unui animal înfometat. Suntem datori nouă, fie război sau boli sute de mii/ să avem și bunătate și optimism/ râzând la glume și îmbrățișați/ răul oricum există, dar cel puțin să ne cuprindă impreunati. Vorba celebră spune așa/ dacă oamenii pe lângă care trecem/ nu au un zâmbet al lor/ să-l împrumutăm pe al nostru/ fără dobânda sau credit ipotecar/ cu simpla condiția trâmbițata de toți/ să-l trimită mai departe până la ultimul om supărat. Lumea astfel devine mai bună/ cu zâmbetul pe față sincer și bunătatea în mână/ poate așa armele vor mai tăcea/ și boala se ascunde fără a mai știi cineva de ea.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: