Din cutia cu amintiri: Istoria unor zabrele


Încep aceste rânduri cu mărturisirea că de când mă știu am fost atras de istorie . Preferam în copilărie să citesc în loc să mă duc afara la joaca cu ceilalți copii . Am început acest drum cu “Povestirile istorice” ale lui Dimitrie Bolintineanu, cu superbele discuții ale părintelui istoriei românești Nicolae Iorga, cu copiii pasionați de istorie și cu sadirea unui gorun al ilustrului cuplu ceaușist . Am continuat cu povestirile cu cavaleri și domnițe ale lui Alexandre Dumas tatal continuând cu cărți de istorie în adevaratul sens al cuvântului . Astfel printr-o nebunie am parcurs drumul de la școală profesionala, cursurile de seral la facultate binenteles de istorie . Încheindu-se cu inevitabelele regrete ale studenției am ajuns după un an de rătăcire la catedra intr-un apropiat sat de orașul viorilor . Plin de entuziasm am predat istorie bucurându-ma în al doilea an de un sat de câmpie . Din nou pentru a nu lungi povestea din motive externe de mine am profesat tot ca și cadru didactic , dar în domeniul limbilor moderne . Pasiunea pentru istorie din contră a crescut și m-a îndemnat la lectura a zeci și zeci de cărți . Astfel intr-un anume an de grație am ajuns la o școală gimnaziala . În acest loc din nou plin de plăcere și entuziasm am pășit pe treptele pasiunii pentru istorie . Spre neplăcerea mea aici viața sau destinul mi-a rezervat o surpriza . De la jumătatea lunii voi preda și in temniță ca să citesc din vorba unui distins coleg . Odată cu apropierea gongului de start ma pregăteam moral pentru noua provocare . Prin urmare a venit și fatidica zi de septembrie mult prea călduroasă pentru aceea perioada a anului . Am parcurs drumul de la tribunal și am ajuns în fața unei uși unde un coleg a sunat la interfon . Plin de emoție am intrat pentru prima dată intr-un penitenciar . Mi-am pus lucrurile într-un dulăpior și de aici a intervenit șocul . Un individ in uniformă m-a percheziționat și deja începeau să curgă șiroaie de transpirație fie din cauza căldurii sau fie a emoției . Calea spre sălile de curs părea a unui condamnat către plutonul de execuție . Prima vedere a unui pușcăriaș au amplificat emoțiile . Așteptarea se prelungea și acutiza stările interioare . Momentul de început de curs și-a atins limitele sale de paroxism în fața faradelegiutilor . Vorbele au ieșit necontrolate parcă din instinct . Privirile lor ucigătoare controlau încăperea și parcă așteptau atacul final întocmai cum felinele își ochesc prada și așteaptă s-o inhate . În cele din urmă prima înfățișare și-a atins sfârșitul . Drumul de întoarcere spre civilizație părea etern . Picioarele mergeau singure căutând să fugă din ce în ce mai repede din infern . Gândurile de dupa infern si până la o nouă înfățișare alternau de la renunțare la o biruință triumfătoare . Pe măsură ce au trecut zilele de penitenta am descoperit și fețe umane și chiar persoane dornice sa evadeze din infern . Unul dintre ei asa cum am ajuns sa descopăr pe parcurs i-a dat cu o lopata în cap unui individ care încercase să o violeze pe bunica lui . Celalalt și-a ucis în cel mai sadic mod cu putință prietena și l-a scăpat de o mână pe un prieten. Astfel poveștile au continuat și curg în fiecare zi de curs . Povești de viață care sunt pline de regret, faptele și jură că nu vor mai ajunge acolo , fie sunt complăcuti cu soarta . Conștienți că nu au alta alternativă visează la libertate de parcă ar fi cel mai de preț dar . Persoane care chiar dacă jură că nu vor mai încălca legea se întorc majoritatea spasiti înapoi . Pentru aceștia penitenciarul cu regim deschis sau închis a devenit o a doua casă până când vor fi mutați în alta închisoare cu alta muzică care răsună spre libertate și alte pături și alte zabrele . Acolo va incepe o noua luptă pentru supraviețuire unde poate un alt profesor de istorie la fel ca subsemnatul va trece de la starea de șoc la complacere și lipsă de entuziasm pentru a-și așterne trăirile interioare pe o pagină de socializare virtuală .

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

7 thoughts on “Din cutia cu amintiri: Istoria unor zabrele

    1. Este modul cum mi-a fost transmis Nicolae Ceaușescu și Elena , eu având opt ani la revoluție, din cartea respectivă mie, unui copil. Ca și orientare politică sunt apolitic, anticomunist și împotriva oricărei doctrine din secolul XXI. Oricum în România actuala nu sunt doctrine sau ideologii, în afară de hoție, corupție și prostie

      Like

      1. Pot să vă spun eu care sunt mai puriu. ceașcă a fost doar un criminal, ajunsese colonel secu și a împușcat țăranii care refuzau colectiva la Vadu Roșca. A urmat foametea, cozile, cartele, … Crimele au continuat, Ursu a fost omorât în 1987. Îi plăcea să vâneze animale aduse în fața puștii lui. O familie de lepre, Lepre Roșii. Ăștia de acum sunt puii lor, au crescut în pepinieră.

        Liked by 1 person

  1. I wasn’t sure I could write such a lengthy article at the beginning. The way you write definitely captivated my interest. Your writing is always top-quality. Great Article Neil. It was excellent! I just went through it, but did not make any comments. However, I thought that this article was worth reading to warrant a thanks. I’ll be implementing some of these suggestions soon to my websites.

    Like

  2. I was skeptical at first. I was shocked that I actually had the chance to read this long post. Your style was captivating. You always deliver excellent content. Great Article Neil. It was great! I’ve just looked it up, but did not leave any feedback. But I felt that this article was valuable enough to warrant a mention. I’ll be applying the tips on my sites.

    Like

  3. I was skeptical at first. I couldn’t believe I could actually go through this lengthy post. Your style was captivating. It was another great article. Great Article Neil. Although I had read the article a few days ago, I did not leave a comment. But, I thought that it merited a mention in a thank-you. I will be using some of these tips on my own sites very soon.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: