1 Mai vechi


În vremurile mai vechi parcă lumea mai știa ceea ce era o sărbătoare. De Crăciun lumea se vizita și nu conta că unul era mai sărac și alt om mai bogat. Rudele se vizitau între ele. La fel era și cu ocazia zilei de 1 mai căci Deh! Oamenii prindeau două zile libere consecutive. Participau de dimineață la paradă și simțeau sau erau obligați să simtă bucuria zilei de sărbătoare. Erau repartizați fiecare cu fabrica lui și dacă erau numai elevi știau și vedeau în jur că era sărbătoare. După aceea se adunau oamenii la pădure și vuia pădurea de mirosul micilor și a sticlelor de bere ciocnite într-o veselie între oameni. Dacă aveau copii mergeau cu ei la Gradina zoologica și vuia drumul de muzica unor casetofoane duse în mână. Rudele sau prietenii întâlniți pe drum știau să te salute și chiar era o mândrie să te salute primul. Acolo erau pline terasele și parcurile și totul mergea într-o sărbătoare continuă. 2 mai reprezenta ziua “Tineretului Comunist” și continua sărbătoarea. Nu ținea lumea cont de bani, casă sau mașina și într-un sistem îmbâcsit și intortocheat comunist lumea era mai unită și fericită.

În zilele noastre parcă suntem mai divizați decât oricând și aproape dacă nu ne mai uităm în calendar nici nu vom știi că este ziua persoanelor care muncesc. Rudele sau prietenii de multe ori ne ignoră când trecem pe lângă ei și parcă nici încrederea nu mai există. Sărbătorim doar cu aceia care au același nivel social și uităm să ne mai bucurăm. De altfel nici nu mai știm să ne bucurăm și mulți dintre noi pleacă din oraș sau sunt la un grătar cu gândul fatidic că mâine este ziua de luni. Uităm să ne bucurăm, să știm cum să muncim și de prea multe ori să mai iubim viața. Ea, care este atât de fragedă și de fragilă parcă devine din ce în ce mai mult o corvoada a celor care muncesc. Și este păcat de noi și de lumea mai frumoasă pe care o putem face..

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: