Tag Archives: #gânduribune

Dragă fiule îți scriu aceste rânduri căci nu se știe dacă ne vom mai vedea. Ele îți vor fi povata atunci când vrei ca să cunoști mai bine viața. Orice s-ar întâmpla aș vrea ca să știi că dragostea mea pentru tine este nemărginită și chiar dacă nu știu întotdeauna ca să o exprim m-așContinue reading “Învățăturile unui tată către fiul său”

De vom vrea ca să ne mai plângem de viața voastră haideți ca să o facem. Să dăm vina pe cine vreți. Invinovatim conducătorii statului, sistemul românesc, familia voastră, vremea de afară. Și pe Dumnezeu să-l considerăm vinovat. Să urlăm, strigăm, înjurăm și să ne perfectionam scrierea pe tastatură rapid și cât mai colorată posibilContinue reading “De vom vrea ca să ne mai plângem…”

Mâine, 15 august, blogul și scrierile mele vor împlini trei luni. Cu această ocazie vreau ca să mă prezint și din acest motiv voi vorbi la persoana întâi singular fără a mă considera decât același om simplu și modest. Mă consider așa pentru că aparțin unor strabunici, bunici și mai ales părinți cu care măContinue reading “Pur și simplu eu”

De multe ori în viața aceasta vedem cel mai bine pe ceilalți și mai puțin pe noi. Viața, desfășurându-se prin ochii noștri și prin senzațiile noastre avem în oglindă realitatea înconjurătoare, iar pe noi ne vedem numai în oglindă sau într-un fir de apă. Ce dură poate fi câteodată propria noastră imagine reflectată în fațaContinue reading “Ceilalți”

Suntem personaje care, atunci când ne naște, pornim dintr-un port la cârma unei corăbii. În funcție de vânt și de perspicacitatea asupra carmei trecem prin valurile vieții. Într-o zi este furtună și valurile sunt agitate, zvârlindu-ne de pereții grei ai corabiei noastre, dar nu părăsim puntea. După ce se linișteșc apele și chiar dacă aContinue reading “Cine sunt eu ?”

În aglomerația urbană, înainte de orice aspect suntem definiți de zgomot. Încă de când ne trezim facem cafeaua cu zgomot, facem duș sau ne pregătim pentru zgomot zornaind. Plecăm de acasă cu mașina sau numai în stație și bubuiala crește. Pe autobuz zgomotul crește odată cu pasagerii mascați, capabili ca să se certe chiar șiContinue reading “Liniște și nu zgomot”

Pornită dintr-un fapt banal, când mama mea dorește ca să șteargă praful de pe laptop și eu nu sunt în cameră, această idee, chiar dacă pare amuzantă, poate ca să nu pară o idee aiurea. De multe ori în viața aceasta când suntem căutați nu ar fi ideal ca să ajungem în rezultatele căutării. ChiarContinue reading “Indisponibilitatea”

Spațiul virtual cuprinde postari, inteligente sau mai puțin inteligente, glume sau păreri personale. Oricum, mai mult sau mai puțin, toate sunt preluate și din nou preluate. A posta însă viața personală sau trăirile reale dintr-o anumită zi ni se pare, pe undeva, aiurea și fără sens. Cu alte cuvinte am pierde timpul virtual ca săContinue reading “Păreri personale virtuale”

Venim pe lume cu aspirații și idealuri. Plini de speranță învățăm multe. Dăm de lucruri folositoare și nefolositoare. Întâlnim oameni cu care pierdem timpul și cu care timpul se oprește în loc. Toate acestea se întâlnesc cu realitățile vieții cotidiene. Ne dispar anumite aspirații, realizează altele, iar idealurile dispar și ajungem să ne inspire câteContinue reading “Definiția unui om”

Din ciclul câteodată stau și mă întreb sau altădată mă întreb și din mers sau alergat ajungem astăzi la această întrebare. Promisiunile reprezintă o acțiune care va duce ceva la îndeplinire și care i-o spunem altei persoane. Înainte de a menționa această acțiune, subconștientul o cunoaște și vocal o eliberăm în Univers către o altăContinue reading “Se mai respectă promisiunile?”