Tag Archives: #frumosul

Poartă pașii lui mărunți prin nesfârșita cameră, căutând răspunsuri la întrebări care nu-și au întotdeauna rostul. Ascunde în el o liniște deplină și parcă totuși ceea ce a găsit în el ieri sau astăzi mai devreme pare străin încă. Cere doar timpului răgaz spre a nu cunoaște vremea, uitându-se și în tavan unde nu maiContinue reading “Un freamăt nocturn”

Când am deschis eu ochii mei lin aici Am observat în jurul meu mult soare Și alte câteva codițe ce mai mieunau adesea ca și mine Și lângă noi ne curăța frumos de mii de ori iubita noastră mamă Care venea să ne hrănească o dată și încă odată Să crește mari și mai voioși.Continue reading “Jurnalul unor lăbuțe”

Cu foarte mult timp în urmă, în vremea în care oamenii treceau de la sunete la cuvinte, comunicarea se realiza ușor. Destul de des, în ținutul nostru, apărea câte un om cu câte un cuvânt. Primele cuvinte aduse au fost Da și apoi cineva, mai rebel, a spus că ar trebui să fie și unContinue reading “Complicat”

Doamne sau orice zeu mai este, avem și noi o rugăciune spre Cer sau unde Ești. Oprește Doamne ceasul al vieții noastre. Vrem ca să trăim clipa prezentă și să nu ne uităm în spatele nostru și nici măcar în față. Nu dorim trecutul cu ale lui lecții frumoase, gustate din paharul vieții, câteodată amare.Continue reading “Rugăciunea”

Am doar un prieten bun în această lume și se numește Vânt fără prenume. Poartă cu el vorbe și gânduri care numai mi le mai spune. Colindă lumea întreagă, în lung și în lat, fără bilet, necersind nici găzduire și nici un loc pentru un popas. Când dorește ca să vorbească el doar îmi șopteșteContinue reading “Un prieten sincer”

Nu suntem și nici nu vom fi cei care ne prezentăm. Avem momentele noastre proaste și bune. Fericirea sau nefericirea este cauzată de propriile noastre gânduri. Vedem viața așa cum ne sunt gândurile. Suntem optimiști și viața este frumoasă, dar dacă suntem pesimiști și viața noastră este urâtă. Fiind prizonierii propriilor lor noastre temeri. CaContinue reading “Nu suntem”

Într-o lume în care agitația devine un cântec din ce în ce mai la modă să fim liniște. Când lumea ne trimite săgeți de foc să fim apă sau o ploaie caldă de vară cu un cer senin. Rămânem răul de munte care curge lin printre pietre la vale și-și face loc spre a ajungeContinue reading “Calmul”

Muzica este cea mai frumoasă artă dintre toate. Este o creație sacră pornită dintr-un interior spre a ajunge într-un alt suflet. Reprezintă proiecția senzațiilor noastre și a percepțiilor misterioase care ne aparțin, nefiind pe deplin conștienți de ele. Purtarea noastră pe un val, lipsiți de inhibatia sentimentelor negative sau a mentalității celorlalți. Dansul este astfelContinue reading “Muzica senzațiilor noastre”

Aleargă suflete, aleargă departe și nu te mai uita în spate. Dansează prin ploaie, ascultă și stropii cum mângâie asfaltul. Zbenguie printre mingile de gheață, tu, du-te, iar și iar și uită-te numai în față. Cerșește norilor timp și spațiu ca să nu se mai certe, iar tu dansează în ploaie. Alungă-ți teama, uită deContinue reading “Suflete”

Inima noastră cuprinde, fie chiar și metaforic, sentimentele sau senzațiile noastre. În momentul în care nu se răspunde pe măsura nevoilor ei, ea se simte obosită și devenim lipsiți de sens sau de vlagă. Totul începe ca să pară absurd, aiurea și nimic nu ne mai convine. De multe ori, poate, cu toate că pareContinue reading “Inima”