Dacă ne întrebam ceea ce se mai întâmplă prin orașul Târgu Mureș la începutul lunii iulie

Pentru a răspunde la această întrebare avem două părți: una optimistă și cealaltă pesimistă. Pentru a începe într-un ton optimist am ajuns să admir copiii care fac sport. Poate împinși de părinți sau din proprie inițiativă astăzi de dimineață la Platoul Cornesti unsprezece copii însoțiți de un antrenor au alergat și au efectuat diferite exerciții urmate apoi de alergare. Vârsta lor nu părea mai mare de paisprezece ani, dar erau foarte ambițioși și consecvenți în mișcările lor. Sunt demni de toată admirația că la ora nouă dimineața, la o temperatură de peste 23 de grade nu stăteau în pat sau butonand telefonul sau mâncând total nesănătos. Cu priviri zâmbărețe și entuziaste parcă ne-am salutat de la distanță. Din păcate este nevoie să intram și în lumea negativă sau pesimistă a orașului. Un anunț disperat al unui bărbat pe nume I.G. ne-a atras atenția asupra unui fenomen prezent în orașul Târgu Mureș. Bietul om, pensionar i-au fost furate actele și banii pe care le ținea în portmoneu pe linia de autobuz 14. Spuneam un fenomen mai larg răspândit pentru că, așa cum mulți localnici știu, hoții de buzunare fiind prezenți prin cartierul “Mureșeni” sau cel puțin în Panov circula îndeosebi și pe linia 18, dar și pe alte linii de transport. Unele voci spun că sunt sprijiniți și de anumiți șoferi de autobuz ceea ce nu putem știi sigur pentru că sunt cazuri în care oamenii colorați sunt dați jos din autobuz. Hoții staționează câteodată și în stația de la Poli 2 buzunarind în amiaza mare, fiind organizați în grupuri de trei sau 4 persoane așezați strategic în mijloacele de transport. Vina considerăm că este colectivă atât a păgubiților cât și a poliției locale din oraș. În primul rând oamenii atunci când se deplasează pe un mijloc de transport cât și pe stradă ar trebui să fie prevăzători sau chiar conștienți că bunurile personale nu se lasă la vedere și trebuie să fie permanent supravegheate. Din acest motiv ar trebui să facem munca hoților mai grea. În al doilea rând poliția locală cunoscând persoanele suspecte și cu antecedente penale ar trebui să mărească controlul asupra zonelor frecventate de aceștia. Pentru a nu spune că trăim într-o țară unde de multe ori legea precum și viciile de procedură favorizează infractorii pentru a scăpa basma curata. Nu am uitat de cine suntem conduși. În ultimul rând vreau să felicit Primăria orașului Târgu Mureș pentru organizarea astăzi a unei conferințe de presă în care au fost lăudate eforturile de a dezvolta orașul precum și pentru organizarea “Zilelor orașului “. Înainte de toate vreau să mulțumesc din suflet și să asigur de toată afecțiunea noastră persoanele care ne-au mai raportat precendentele postări și sper că aceasta nu va face excepție. Vă mulțumesc pentru lecturarea acestor rânduri și optimism cât cuprinde dragi locuitori ai orașului Târgu Mureș și nu numai pentru ei!

Jumătate de viață de Khalil Gibran

Nu te-îndrăgosti de cel care iubeşte cu jumătate de măsură.
Nu te mulţumi cu o jumătate de prieten.
Nu participa la acţiunile celor jumătate talentaţi.
Nu trăi jumătate de viaţă
şi nu muri jumătate de moarte.
Dacă optezi pentru tăcere, atunci taci.
Dacă vorbeşti, continuă până termini ce ai de spus.
Nu alege tăcerea ca să spui ceva.
Nu vorbi ca să nu spui nimic.
Dacă accepţi ceva, atunci acceptă cu curaj,
nu te eschiva.
Dacă refuzi, atunci acest fapt să fie evident….
Un refuz ambiguu echivalează cu-o acceptare.
Nu admite jumătăţi de răspuns.
Nu te-încrede-n jumătăţi de adevăr.
Nu visa jumătăţi de vis.
Nu te amăgi cu jumătăţi de speranţă.
Jumătate de-înghiţitură nu-ţi va stinge setea.
Jumătate de-îmbucătură nu-ţi va potoli foamea.
Jumătate de drum nu te va duce nicăieri.
Jumătate de idee nu-ţi va aduce rod.
Jumătatea cealaltă este partea de care te temi.
Eşti tot tu, în acelaşi loc, dar în alt timp.
Eşti tu, dar în lipsa ta.
Jumătatea aceea de viaţă este viaţa ta netrăită.
Un cuvânt pe care nu l-ai rostit.
Un zâmbet pe care l-ai amânat.
O dragoste pe care n-ai trăit-o.
O prietenie despre care n-ai ştiut.
A atinge, dar a nu ajunge.
Muncă şi, totodată, neparticipare,
participând doar pentru a fi absent.
Este ceea ce te face un străin celor de lângă tine,
iar pe ei străini ţie.
Jumătate este, spus simplu, un moment de incapacitate.
Dar tu nu eşti jumătate, eşti întreg şi capabil.
Eşti întregul făcut pentru a trăi o viaţă rotundă,
nu jumătate de viata.

Citatul zilei de 1 Iulie

Nu vi se pare că lumea în ziua de astăzi nu mai are răbdare ? Sunt accidente de mașină pentru că nu avem răbdare. Nu așteptăm ca să ne deplasăm în limita admisă că oricum tot acolo ajungem. Nu așteptăm ca cineva să vorbească și întrerupem pentru că nu avem răbdare. La magazin ne grăbim să ajungem la rând cât mai în față. Dăm coate, înjurăm pentru că vrem să plătim și să plecăm grabindu-ne unde ? Ne deplasăm în cea mai mare viteză pe trotuar doborând pe toată lumea dacă se poate. Plătim biletul pe autobuz în cea mai mare grabă. Și unde ne grăbim ? Murim pentru că ne grăbim, ne enervam și ce rezolvăm ? Ne demonstrăm nesimțirea și lipsa de educație și tot acolo ajungem. Măria sa timpul are răbdare. Noi nu avem. Cancerul, infarctul și alte boli de unde apar ? Din lipsa noastră de a înțelege că trăim în comun, dar noi sau oile sau vacile cu care ne asemanam suntem atât de diferiți dacă ne grăbim ? Și graba noastră ne îndepărtează de moarte ? Dă. Ajungem mai repede. (Anonim)

O iubire virtuală

Într-o zi, răsfoind paginile de pe internet/ am ajuns chiar pe Facebook/ și am văzut un chip feeric/ căruia i-am trimis request. După câteva ore am primit accept/ răsfoind pozele zânei/ like-urile au început să curgă/ chiar și câteva distribuiri/ într-o zi i-am zis “bună” și am uitat de un “cf”. Am ajuns să vorbim și pe mess/ like-urile au început să curgă/ ea îmi comenta postările/ eu dădeam like și o sută. Relația fiind serioasă/ am ajuns și pe whatsapp/ de aici până la inimioare nu a fost decât un pas/ fiecare dimineață începea cu un sărut/ iar seara încheiam cu un hugs în plus. Nu știam nici cum zâmbește/ sau dacă are riduri atunci când se incrunta/ pentru că-mi trimitea surâsuri/ și nici măcar nervi pe tavă/ știam tot ce face ziua/ chiar și noaptea-i răspundeam/ deja eram pentru a ne logodi/ însă în mediul virtual. Într-o zi, însă am ajuns să ne certăm/ nu știam cum să ne jignim/ și cât de repede să ne blocam/ să ne ștergem de pe Facebook/ spam pe Yahoo să ne dăm/ cruntă a fost despărțirea/ chipul ei nu-l mai vedeam/ am uitat însă că eram doar în mediul virtual. Într-o zi, ca prin minune/ poza ei a reapărut/ nu mai eram certați/ atunci când ea mi-a răspuns/ ne trimiteam inimioare și hugs/ mai ceva ca la început/ și ne juram iubirea/ chiar vorbeam despre căsătorie/ în mediul nostru virtual. Ghinionul a făcut ca atunci când să-i dau inelul/ fie netul a căzut sau ea din reflex/ încă o dată m-a blocat și eu binenteles am șters-o/ iar ea nu avea nici chip/ iar eu mă zvarcoleam noaptea prin al meu așternut. După ce i-am văzut chipul din nou/ am decis ca să ne întâlnim/ în realitate noi ca pe net să vorbim/ când am văzut-o însă fizic/ cuvintele la amândoi au refuzat ca să iasă/ și am fugit fiecare la casa lui/ pentru a ne povesti impresiile din realitate/ în mediul nostru virtual. Dacă au fost și alte povești/ de șters sau de blocat/ cine le-a mai băgat în seamă/ ciudat este pentru mine/ că văzând-o în real/ mi-am dat că acolo nu este nici blocată și nici ștearsă/ nici măcar un spam nu avea/ eram tot fără cuvinte/ ca înainte de un mediu virtual. Astăzi este o glumă/ și ceva lipsit de realism/ însă iubirea virtuală orice ar face/ nu poate ca să înlocuiască/ gândurile sau senzațiile din mediul real/ nu mai sunt cuvinte nici în mediul virtual/ suntem doar blocați și șterși/ și în realitatea înconjurătoare/ irevocabil și ireversibil/ ca înainte să o cunosc în mediul virtual.

Te-am văzut

Te-am văzut la ceas de seară/ erai raza mea de răcoare/ într-un soare cald de vară/ a zilei mele parfumare/ cu aroma liniștii profunde/ făcând inima să inunde/ de iluzia îndrăgostirii/ și a gândurilor mele chipul tău dulce al rostirii. Priveai tăcută la apusul unei zile/ dacă aș fi fost un măreț pictor/ ți-aș fi desenat liniile/ unui feeric decor/ al vieții mele pornită dintr-un pridvor/ pentru a-ți fi a răutății dulci zale. Ai zâmbit candid și ușor/ eu am preferat să aștept clipa/ când cuvintele nu au zăvor/ însă târziu am înțeles risipa/ urcând ea într-un autobuz/ rămânând eu, al regretelor abuz. Te-am pictat de aseară ca pe o simplă icoană/ visurile mele poartă a ta darza coroană/ o feerica plasmuire al chipului tău de înger/ care a coborât la ceas de seară dispărând în drag eter/ despre o fată simplă și văzută pentru o clipă/ care astăzi este a gândurilor mele ispită. Chiar dacă aș mai vedea-o în treacăt/ cuvintele nu ar vrea să iasă/ ar fi doar al lumii mele geamăt/ a serii tainică crăiasa/ plecând cu gândurile mele/ lăsând lumii mele firave și colorate perdele.

Idei de vacanță ( pamflet)

Este de a dreptul tragic să ne gândim ca să nu mergem cu prietenii noștri sau cu o parteneră din lipsă de fonduri în vacanță. Atât timp cât căutând pe internet vacanțe după posibilitățile noastre financiare și răspunsul este “nicăieri nu este mai bine ca acasă” este clar că este nevoie să luăm măsuri. Să nu o luăm în tragic pentru că nu ne vom măsuri pentru confortul din coșciug. Este de a dreptul egoist să spunem partenerei așa ceva pentru că-i jignim sentimentele sincere pe care le are pentru noi. În acest caz cu și mai mare motivație devenim doctori și ajungem să căutăm pe google, goagal dacă nu găsim din prima tentativă, organele corpului fără de care putem trăi. Trecând peste partea că un creier gol nu folosește nimănui și o gură spurcata nici măcar atât ajungem la inimă. Ea fiind pentru simțirea manelelor la plajă sau pentru a vomita sincer dacă le ascultăm deja înțelegem și rostul buricului sau fundului. Înțelegem prin ultima parte a corpului menționată, este adevărat că mai rușinoasă pentru care ne scuzați, nu este ca să renunțăm la el. În primul rând pentru că de acolo ne-a venit această idee a căutării pe google și un adevărat manelist da din ceea ce gândește. Într-o căutare mai profunda găsim rinichii. Unul plus unu egal doi, nu trei ca într-o anumită melodie fără prezervativ, ci doi. Deci ne putem dispensa de unul dintre ei pentru că este inuman ca noi să umblăm relaxați cu doi rinichi și iuby să nu poarte sandalute noi vara și să nu vadă marea. Nu marea înghesuială sau prostie ci Marea Neagră care de fapt este albastră și unde prețul unui șezlong este întocmai ca acela de la Dedeman. Cu alte cuvinte dăm un anunț pe internet “băiat serios donez rinichi pentru un sejur la mare și cutii de aspirină”. Doritorii furnizându-ne banii necesari vom putea pleca fericiți la mare amintindu-ne că ficatul și fierea sunt pentru alcool și stomacul în deosebi este pentru a consuma hrana atât de necesară când stăm la mare. De asemenea avem nevoie și de picioare pentru ca să ne putem băga picioarele în pretențiile prietenilor sau partenerei și să facem un live că suntem la mare din curtea bunicii, dar să avem grijă ca să nu se audă vreun cocoș, găină sau vreo vaca pentru că va dispărea tot farmecul. În speranța că totuși vom avea suficient creier ca să nu facem lucrurile mai sus menționate vă urăm o vacanță plăcută oriunde vă veți duce. Chiar și traseele turistice din bucătărie până în balcon sunt minunate cât timp le facem întregi la minte și cu corpul sănătos, iar oamenii care ne sunt prieteni adevărați sau iubitele noastre ne pot aprecia și iubi și pentru acest sejur de neuitat. Glumeam, deja putem să căutăm pe site-urile de dating pentru că toamna totuși va fi lungă și plictisitoare.

Doar oameni care fac curățenie în orașul Târgu Mureș

Am trecut aseară în jurul orei 19 prin centrul orașului Târgu Mureș. Era o liniște profundă. Singurul zgomot care ieșea în evidență era al unei mături. După aceea au apărut două, trei și chiar șapte mături. Lin și calculat interpretau aceeași melodie a curățeniei. Aveau propriilor lor partituri sau zone. Din când în când se auzea câte o indicație sau un fluierat. Nici praful nu părea să fie atât într-o zi călduroasă de vară. Era și o persoană care dădea indicații. Un singur nume am reuși să disting “Misi”. În rest sunt anonimii care matură în fiecare dimineață și seară străzile orașului. Doar oameni care nu se rușinează de un loc de muncă chiar din contra. Duc cu cinste și simplitate una dintre meseriile fundamentale ale orașului Târgu Mureș. Tacticosi puneau mizeria în saci sau gonind coșurile de gunoi în alți saci. La un semnal anume și tot în suieraturi au venit cei care adunau sacii de gunoi. O mașină care colecta sacii de gunoi din care coborau două persoane pe rând pentru a colecta sacii de gunoi. Ne-am mira câți saci de gunoi pot fi pe raza orașului Târgu Mureș. La o distanță anume, lângă statuia recent amplasată a “Școlii Ardelene” erau coji de semințe și mai departe în Panov cutii de energizant sau alte coji de semințe. Spunem că orașul Târgu Mureș este un oraș murdar, dar oamenii aceștia care matură strada în fiecare dimineață și seară fac curățenie prin oraș. Dăm vina pe primarul orașului Târgu Mureș sau pe altcineva, dar nici măcar atunci când cumpărăm un covrig de la Petry sau o sticlă de suc nu găsim coșul de gunoi. Întotdeauna găsim pe alți oameni vinovați, dar noi când avem gunoaie le aruncăm în coșul de gunoi sau unde ne cade din mână? Suntem unul dintre orașele, cel puțin din Transilvania, cu cele mai multe chiștoace aruncate pe stradă. Și atunci cine sunt gunoierii, cei care fac curățenie sau noi, locuitorii orașului Târgu Mureș că nu o întreținem? Să nu uităm că a da vina întotdeauna pe ceilalți nu rezolva o problemă ci din contră o amplifică și crește în intensitate agresivitatea. Sper că voi fi raportat pentru această postare așa cum ar trebui să raportăm mizeria sau agresivitatea verbală sau virtuală și chiar să facem lucruri pentru acest oraș nu numai să dăm vina pe primar, pe ceilalți și să ne plângem toată ziua. Nici măcar eu nu sunt atotștiutor, dar curățenia unui oraș pornește de la individ și nu de la o funcție.

Un hai hui prin centrul orașului Târgu Mureș

Acest tur prin centrul orașului este într-o ordine aleatorie. Prima construcție care ne-a atras atenția în zona centrală a orașului Târgu Mureș este această biserică. Așa că am realizat o călătorie în timp în zona centrală a orașului.


Biserica “Sfantul Ioan Botezatorul” este cel mai important lăcaș de cult romano-catolic din centrul Targu-Muresului, aflându-se în Piata Trandafirilor la nr 61.
În anul 1709, ajutată de armata imperiului austriac, comunitatea catolică obține Biserica din Cetate; însă Curtea de la Viena nu a fost de acord și a restituit Biserica din Cetate comunității reformate, astfel catolicii au fost nevoiți să-și construiască biserica lor.
A fost construită la începutul secolului al XVIII-lea de catre iezuiti, folosindu-se stilul baroc austriac; cu două turnuri construite în față, acestea având forma unui bulb de ceapa; oferind un efect combinat de calm și mișcare. Verticalitatea fațadei este subliniata de cei doi pilastrii folosiți pentru fiecare turn.
Biserica a fost zidită în forma dreptunghiulară, fiind compartimentata astfel: spațiul altarului de dimensiuni mari este construit în anul 1729 și mărginit pe lateral de încăperi mai mici. În anul 1734 a fost ridicată nava centrală, acoperită abia în anul 1740.
Interiorul bisericii este unul spectaculos, punând în evidență opere de artă. În anul 1755 a fost creat altarul de către doi meșteri; iar Botezul Domnului este reprezentat în tabloul principal din altar, fiind opera unui pictor austriac. În altarul bisericii mai sunt două tablouri foarte importante, unul reprezentând Fecioara Maria cu Pruncul, iar celălalt blazonul familiei Haller, fiind principalul donator.
În centrul orasului Târgu-Mureș putem admira, dar și vizita aceasta frumusețe arhitecturală, Biserica Romano-Catolica, numită și Biserica “Sfantul Ioan Botezatorul”.

Următoarea oprire a fost în fața Catedralei Ortodoxe “Înălțarea Domnului”.


Catedrala a fost construită în centrul orașului (în prezent Piața Trandafirilor) între anii 1925 – 1934 la inițiativa protopopului Ștefan Rusu, pe locul Fântânii Cântătoare a lui Péter Bodor.
Piatra de temelie a fost pusă la 10 mai 1925. Între participanții la eveniment s-au regăsit ministrul Cultelor, Alexandru Lapedatu, episcopul Nicolae Ivan și Octavian Goga în calitate de ministru. Sfințirea catedralei a avut loc în data de 2 decembrie 1934, fiind totodată și un simbol semnificând intrarea armatelor române în municipiul Târgu Mureș în 1918.

Biserica a fost construită după planurile arhitectului Victor Vlad de la Politehnica din Timișoara, în formă de cruce greacă, cu brațele egale. Construcția iconostasului a fost realizată în 1934 de Traian Bobletec din Nazna și pictat de pictorul Virgil Simonescu din Lugoj.

Din cauza lipsei de fonduri, finalizarea picturii a avut loc în perioada 1970-1986.

Pereții pronaosului prezintă imagini ale sfinților mitropoliți ai Transilvaniei din secolul al XVII-lea, Ilie Iorest și Sava Brancovici, încadrați de 12 medalioane care conțin imaginile celor mai importante biserici ortodoxe din Ardeal.

Cupola centrală prezintă un vitraliu înfățișându-l pe Hristos binecuvântând.

Altarul prezintă absidă un impresionant mozaic de 12,30 m înălțime înfățișând-o pe Maica Domnului cu Pruncul.

Clopotele catedralei au fost prelucrate la Timișoara.

Costul total al edificiului a fost estimat la 20 milioane lei în perioada interbelică.

Turnul franciscanilor

Fiind în staţia de autobuz din Pieţa Trandafirilor ne-am întrebat ce caută acolo turnul acela singuratic, în jurul căruia imaginaţia colectivă a tîrgumureşenilor a construit o aură de mister. Răspunsul ţine de prezenţa şi activitatea în oraşul nostru a călugărilor franciscani.

Mărturii despre existenţa ordinului franciscan în Tîrgu-Mureş există încă de la începutul anilor 1300. Călugării au construit atunci o mănăstire şi o biserică pe colina dealului cetăţii. După trecerea unei jumătăţi de veac, biserica respectivă a devenit neîncăpătoare, astfel încît franciscanii au început construirea unei noi biserici, în imediata vecinătate a celei vechi.

În secolul al XVI-lea nouă biserica a intrat în proprietatea reformaţilor, a căror putere în cadrul oraşului a crescut simţitor, membrii ordinului Sfîntului Francisc fiind nevoiţi să se refugieze în alte ţări. Totuşi, în secolul al XVIII-lea membrii ordinului s-au reîntors în Tîrgu-Mureş unde au construit o nouă biserica, la care au adăugat o mănăstire. Aceste construcţii au fost înălţate pe locul unde azi se află parcul din faţa teatrului. Imediat după cumpărarea terenului, în 1745, călugării au început lucrările. Dacă construcţia mănăstirii au fost terminată destul de repede (1777), înălţarea turnului bisericii a durat mai mult timp, aceasta fiind inaugurată numai în 1802. Mănăstirea şi biserica au fost construite în stil baroc avînd şi o curte interioară, unde călugării au înfiinţat o şcoală primară pentru băieţi. În spatele clădirilor era grădina unde călugării se îndeletniceau cu cultivarea legumelor şi a pomilor fructiferi.

În 1971, odată cu începerea lucrărilor la clădirea “Teatrului Naţional”, biserica şi mănăstirea au fost demolate, iar grădina călugărilor a devenit şi ea doar o amintire. Din toate aceste construcţii se mai păstrează una singură: turnul sub care se află intrarea în cavoul mănăstirii. Călugării au primit o clădire nouă în strada Milcovului unde, utilizînd vechile ferestre pictate aduse aici după demolarea bisericii din Piaţa Trandafirilor, au construit noua biserică, sfinţită în 1972 şi dedicată Sfîntului Emeric.

Ceasul cu flori construit de un ceasornicar pe nume Tamas, care locuia pe Strada Călărașilor aflată în apropiere, undeva în perioada anilor 1960.

Gabriel Bethlen

Gábor Bethlen , integral Gábor Iktári Bethlenz , germanul Gabriel Bethlen Von Iktár , (născut în 1580 – mort la 15 noiembrie 1629, Gyulafehérvár , Transilvania [acum Alba Iulia, Rom.]), a fost un print calvinist al Transilvaniei și pe scurt rege titular alUngaria (august 1620 – decembrie 1621), în opoziție cu împăratul catolic Ferdinand al II-lea.

Născut într-o familie protestantă de frunte din nordul Ungariei, Bethlen, tânăr, a fost trimis la curtea prințului Sigismund Báthory al Transilvaniei. Mai târziu l-a ajutat pe István Bocskay să câștige tronul Transilvaniei și l-a susținut pe succesorul său,Gábor Báthory. Diferențele dintre Bethlen și Báthory, însă, l-au obligat pe Bethlen să se refugieze la turci. Sultanul otomanAhmed I , suzeranul Transilvaniei, i-a asigurat lui Bethlen o armată și l-a proclamat prinț al Transilvaniei. Când Báthory a fost alungat de la putere, Bethlen a fost proclamat prinț de o dietă la Kolozsvár în 1613. Bethlen a făcut multe pentru a promova artele și științele în Transilvania și a fondat Academia de la Weissemburg (Karlsburg).


În timpul războiului de treizeci de ani (1618–48), în timp ce împăratul Sfântului RomanFerdinand al II-lea a fost ocupat de revolta boemă din 1618, Bethlen a preluat cea mai mare parte a nordului Ungariei, a capturat Pozsony (acum Bratislava, Slovacia) și a pus mâna pe coroana Sfântului Ștefan . După prăbușirea negocierilor dintre Bethlen și Ferdinand, Dieta de la Besztercebánya l-a ales pe Bethlen rege al Ungariei (20 august 1620). Realizând că nobilii romano-catolici din Ungaria nu vor accepta niciodată un rege protestant, el a refuzat să fie încoronat. În acest moment a izbucnit războiul dintre Bethlen și Ferdinand. După boemi, care erau susținătoriiFrederick ( concurentul protestant la tronul Boemiei), a fost învins la Muntele Alb în 1620, Bethlen a încheiat pacea cu Ferdinand, iar în anul următor a fost de acord să renunțe la tronul Ungariei și să returneze coroana Sfântului Ștefan. Ferdinand al II-lea a fost de acord să reafirme Tratatul de la Viena din 1606 și să garanteze libertatea de cult protestanților Ungariei; a promis, de asemenea, că va convoca dieta națională în termen de șase luni. Bethlen a devenit prinț al Sfântului Imperiu Roman și și-a asigurat șapte județe din nord-estul Ungariei.

Totuși, Bethlen nu a renunțat la scopul său de a-l expulza pe Ferdinand din Ungaria și de a-l restabili pe prietenul său protestant, Frederic, pe tronul Boemiei. El a reînnoit războiul împotriva lui Ferdinand în 1623 și, în timp ce avea succes în Boemia, nu a putut continua războiul după înfrângerea forțelor protestante din Germania . Tratatul de la Viena din 1624 care a urmat a reafirmat în esență dispozițiile tratatului din 1621 cu Ferdinand.

Planurile pentru o alianță estică vizau expulzarea completă a turcilor din Ungaria și Europa, apoi au angajat-o pe Bethlen. Sperând să obțină ajutor de la Ferdinand, el a căutat să se căsătorească cu una dintre fiicele lui Ferdinand, dar a fost respins. Apoi s-a alăturat prinților germani și a ocupat din nou Ungaria Habsburgică în 1626, dar victoriile armatelor catolice și imperiale l-au forțat să se împace încă o dată cu Ferdinand în Tratatul de la Pozsony din 1626. Deși ulterior Bethlen s-a implicat în negocieri cu polonezii și cu regele Gustav al II-lea Adolphus al Suediei, starea sa de sănătate în declin a împiedicat aceste acțiuni.

Kilometrul zero al orașului Târgu Mureș

Corifeii “Școlii Ardelene” : Gheorghe Șincai, Petru Maior, Samuil Micu și Ion Budai Deleanu

În speranța că acest hai hui prin orașul Târgu Mureș ne va convinge că avem un oraș frumos și că avem locuri minunate în oraș invităm locuitorii orașului să-și promoveze ceea ce au mai bun și pe oamenii din afara orașului să ne viziteze. Cu siguranță orașul Târgu Mureș este un loc plin de istorie. Și noi v-am prezentat o parte din zona centrală a orașului….

Surse: visitmures.ro

Târgumures.ro

m.wikipedia.org

historia.ro

Inmures.ro