12.08

Un simplu gând și o frumoasă amintire/ nu vrem să le renaștem/ sunt doar zgomot în surdină/ este plecat trecutul și chiar este uitat. Încet și fără nume/ chiar dacă pare misterioasă/ ea se arată incet/ și noul vrea să iasă. Nu este o zeiță și nu zâmbește des/ chiar pare speriată când un cuvânt adresezi/ însă are o drăgălașenie pură și ceva inocent/ cuminte și harnică ea dorește să fie. Câteodată însă ea se înroșește/ nu spune ea multe cuvinte/ dar timiditatea ei vrea să se facă auzită/ numai cuvintele sunt prea încăpățânate și uită să mai zică. Pierdută în gândurile ei/ doar știe să zâmbească/ nu pare să cunoască răul/ și are zâmbetul unei fete bune. Nu cere vorbe mieroase/ poate nici nu le ascultă/ oricum este mult mai frumoasă decât divele din fereastră/ sufletul ei pare sublim. De multe ori când căutăm chipurile din poze/ găsim doar buruiana/ și în interiorul unor fete drăguțe/ găsim adevărata încântare care este interioară. Ferice de cei care au găsit iubirea autentică/ noi care o mai căutăm/ ajungem la simțirea/ că iubirea vine tiptil atunci când nu o mai căutăm sau sperăm la ea.

Primele semne ale toamnei

Parcă încă de la sărbătoarea “Schimbarea la față” din ziua de 6 august se simte, mai ales la umbră, un aer mai rece. Rândunelele se pare că au plecat și nici păsările nu se mai aud atât de sublim dimineața. O răcoare matinală anunță că suntem în perioada în care vara începe să fie obligată să-și ia primele haine ale sale pentru a pleca și toamna trimite primele ei semne de a veni. Un sentiment al sfârșitului cuprinde și sufletul cu fiecare pagină răsfoita a zilelor noastre. Câte un timid ciripit mai auzim printre frunzele sovaielnice care sunt încă șocate de auzul veștii că nu peste mult timp vor trebui să se desprindă de copaci. Vântul devine tot mai rece, iar razele soarelui încep să scadă treptat în intensitate. Glasurile umane devin din nou asurzitoare și judeca și condamnă tot ceea ce este viu. În rest liniștea se așterne în locurile cunoscute care devin de multe ori străine. Melancolia amestecată cu nostalgia nu dorește să învie ceea ce pare dispărut demult în negura timpului. Nici zâmbetele personale nu sunt ușor de adus mai ales că botnitele apar iar printre ființele care se sprijină pe cele două picioare din spate. Câinii latră mai drăgălaș decât oamenii care caută să-și hrănească tot mai mult orgoliul și lipsa de respect. Încet și sigur prostia și-a găsit noi adepți care sunt manipulați de eternul tembelizor care manipulează fără noimă și haotic. Sunt multe planuri pe care le mai urzim, dar parcă tot ceea este uman se întoarce la valul obișnuit tomnatic al ultimilor doi ani. Mult zgomot și nimic real răsună din ce în ce mai tare dintr-o populație obosită psihic de mitraliera înconjurătoare. Poate doar zornaitul unor monede și sunetul unor mașini le arată că sunt vii, plini în exterior și goi în interior de parcă tot ceea este uman și sensibil este doar o tristă amintire. Oricum poeții nu sunt la modă în zilele noastre pentru că nu par să știe să facă bani. În rest nimic nou pe frontul de est și doar Apocalipsa vine de la Apus.

Transportul local din orașul Târgu Mureș

  • Îți place să fii mângâiata ?
    Să fii atinsă ?
    Să fii pipăita ?
    Să fii încinsă?
  • Iți place să simți respirația celuilalt lângă urechea ta?
    Sau poate pe gat ori pe față?
    Iți place să încerci poziții noi?
    Să începi rece și să sfârșești fierbinte și transpirata?

Siletina… cu noi fanteziile tale devin realitate.
Încearcă-ne!… 30 de zile alături de noi… punctualitate și un pret ce sfidează concurența!

Din cutia cu amintiri: Cine sunt eu?

  Suntem personaje care, atunci când ne naște, pornim dintr-un port la cârma unei corăbii. În funcție de vânt și de perspicacitatea asupra carmei trecem prin valurile vieții. Într-o zi este furtună și valurile sunt agitate, zvârlindu-ne de pereții grei ai corabiei noastre, dar nu părăsim puntea. După ce se linișteșc apele și chiar dacă a noastră corabie este avariata mergem mai departe. Luăm cârma, reparam corabia, ne schimbăm hainele și navigam înainte. Descoperim oameni și lucruri noi, cu alte sentimente și trăiri, negative sau pozitive, chiar ancorăm în anumite porturi. Poate pentru un timp mai lung sau mai scurt, ne lăsăm și inima acolo și tot mai departe mergem. Dacă ne găsim jumătatea o luăm pe corabie spre a o zvârli peste bord când nu mai corespunde. Nu vă faceți griji pentru că supraviețuiește și ajunge la mal spre a merge cu alte corăbii mai dezvoltate financiare și mai puțin rele de gură. Navigam în gol pentru a căpăta un nou sens și ajungând într-un alt port spre a ne lua o altă întreagă feminină. Cum este nevoie ca să avem și noroc la oameni într-o zi neașteptată găsim consoarta cu care vom merge spre ultimul port. Acolo așteptăm sfârșitul călătoriei vieții și a trecerii cu o barcă umilă și simplă spre lumea de dincolo de viață. Oamenii sunt egali la bagaje chiar dacă au fost bogați sau săraci. Socoteala se va face în funcție de geamantenele sufletești și recomandabil este ca acela în care am făcut bine să fie cel mai plin, iar cel cu rău cât mai gol. Ar fi frumos pe drumul spre luntrasul morții ca să ne putem lua la revedere și nu adio de la cei dragi și să avem atât de mulți oameni la despărțire în funcție de câte amintiri frumoase am lăsat în urma noastră. Cu aplauze și îmbrățișari să plecăm spre drumul fără de întoarcere al morții, cu lacrimi în ochi și în glas al celor pe care i-am impresionat pozitiv în viața aceasta. Dacă am avea acest tablou în fiecare zi în fața noastră poate ne-am da seama mai mult cu ce merităm să petrecem timpul și cu ceea ce nu este nevoie. Oricum se poate întâmpla și mâine tragicul final așa că este recomandabil ca să știm cât de trecători și efemeri suntem în lumea aceasta. Vom fi după aceea doar o pată de culoare, albă sau neagră, în existența pămînteană în funcție de ceea ce am împrăștiat, zâmbete sau priviri încruntate în inima oamenilor noștri. Să zicem că mai contează mai mult decât atât nu are sens…

Parșivitatea Europei de Vest și a americanilor

În contextul războiului din Ucraina și a NATO și a Uniunii Europene tindem să acuzam Rusia și să vedem Europa de Vest și Statele Unite ale Americii ca personajele pozitive. Totuși în virtutea intereselor economice și geostrategice oare chiar așa este? Despre Rusia, din punct de vedere istoric cunoaștem ca români genul ei de parșivitate. Este țara care ne-a invadat de unsprezece ori și pe tancurile sovietice sau ruse a fost adus comunismul care a produs sute de mii de victime și a distrus viața a milioane de oameni. Totuși în contextul anului 1945, oare cine ne-a vândut sovieticilor? Cine a refuzat, conform tratatelor interaliate de la Moscova respectiv Teheran invazia în Peninsula Balcanică lăsând-o pradă jugului sovietic? Aceeași Anglia și Statele Unite ale Americii care, mai ales ultima, au purtat un război “de menținere a păcii” prin intermediul armelor în Vietnam, Cuba sau multe alte state din America Centrală, Asia sau Africa. Nu în ultimul rând deciziile lor sub impactul resurselor subsolului l-au sprijinit pe Sadam Hussein în anii 80 împotriva arabilor ca în anul 1991 după invazia Irakului asupra statului Kuwait să-l declare criminal de război, pe urmă să-l execute și să pună monopol pe resursele Irakului. La fel și în anul 1999 când au decis, tot după interese geostrategice, separarea teritoriului istoric a provinciei Kosovo, în virtutea dreptului minorităților naționale, de Serbia. Nu știm că indienii așa zis cu pieile roșii trăiesc în rezervații încălcând toate drepturile omului. Să ne amintim de cum au profitat americanii de atacul, neclarificat nici până în zilele noastre, de la 11 septembrie a anului 2001 asupra propriului teritoriu de a ocupa Afganistan și a pune monopol pe resursele subsolului din țară. Exemplele în acest sens pot continua și în sensul închiderii oricărei forme minime de concurență economică din România pentru a instaura monopolul economic asupra țării noastre. Am ajuns, în mare parte, din incompetență, hoție sau prin impunerea “Uniunii Europene” sau a Statelor Unite ale Americii să depindem de produsele lor în România sabotand în acest sens micii producători de la noi.

În acest context, cunoscând cel puțin câteva exemple din parșivitatea Europei de Vest și a Statelor Unite ale Americii precum și tradițională de sute de ani a Rusiei de ce nu am crede gluma în care președintele american, Joe Biden spune că “în cazul atacului Rusiei asupra teritoriului NATO vom rezista până la ultimul român” ? În virtutea incompetenței, hoției, corupției și mai ales a serviabilitatii statului român, poziția de capră sună prea indecent, a parșivitatii Rusiei și Europei de Vest și americanilor vom fi carne de tun sau teritoriul României materie de schimb indiferent toate organizațiile internaționale din care facem parte. În acele momente tragice, care sperăm sincer să nu se întâmple, vom vedea Rusia ca ciumă și Europa de Vest și americanii ca și cancer în stare terminală. Oricum, amândouă boli au același efect “boală lungă, moarte sigură” era un vechi proverb românesc valabil în situația României atât față de Rusia cât și față de occidentali și americani. Să nu credem cumva că interesele economice sau financiare țin cont de regimuri politice sau chestiuni financiare. Din contră ele sponsorizează cu aprovizionarea de arme orice stat din lume indiferent de culoarea lui politică. În același timp să nu credem că România nu este cumva un stat cu putere politică redusă, ca să nu spunem inexistentă, care nu se află la cheremul marilor puteri. Așa cum a mai fost în trecut nu vedem de ce nu ar fi la fel și în zilele noastre.

Nebunia zilelor noastre

Zilele noastre nu sunt vremuri simple din punctul de vedere al evenimentelor din lume. În condițiile în care fioroasa armata rusă care latră a război continu din punct de vedere politic și economic se impotmoleste în Ucraina, sprijinită individual de NATO și nu la nivelul organizației, izbucnesc voci războinice și în Kosovo. În tot acest timp au loc confruntări în Taiwan redorita de China care, așa cum ne așteptam, se apropie de Rusia. De asemenea suntem amenințați de un nou val de pandemie de Covid 19, normal că de data aceasta și mai distrugător. În mass-media din România sunt prezentate cazuri ale reinfectarii oamenilor cu Covid care cad pur și simplu pe stradă și mor. Dacă acestea nu sunt de ajuns vine un val de Omnicron și de variola maimuței. Românii binenteles, ca și caterincă, fac rezerve de ulei, făină, conserve de fasole și hârtie igienică. Practic ne pregătim cu pâine, fasole din conservă prăjită sau frecata și cu hârtia igienica ar trebui să ștergem mass-media la gură. Pentru că manipulează într-un mod terifiant în contextul mai sus menționat și pe plan intern al scumpirilor galopante. Binenteles că și clasa politică participă la nebunia din zilele noastre prin certuri inutile și dosare de corupție sau hoție. A se pomeni în mod sfânt și de schimbările fără noimă din învățământul românesc din ziua de 5 septembrie a anului curent. Doar nu credeam că va crește cumva salariul cadrelor didactice într-o perioadă de criză economică și financiară. În tot acest context politic și economic primim vestea că în sezonul rece se va scumpi gazul, combustibilul și curentul. Dacă nu ne-a fost de ajuns în multe zone ale țării este prezentă o secetă cumplită care afectează producția agricolă și prețul produselor în toamna care nu este atât de departe. Cu alte cuvinte în nebunia zilelor noastre ajungem să închidem televizorul căci altfel avem impresia că este perioada psihozelor cu fiecare zi care trece. Recomandam o carte, o ieșire în natură sau orice altceva decât prevestirea Apocalipsei încă de pe acum. Din punctul nostru de vedere aceste evenimente sunt legate între ele încă la nivel ocult și misterios global. Oricum vor veni vremuri grele pentru România și este drăguț să facem rezerve încă de pe acum de energie, rezistență psihică sau optimism pentru că vom avea nevoie de ele încă din luna calendaristica următoare.

Pisica înviata

Sharon Fox, în vârstă de 53 de ani, și fiica ei Lauren au fost foarte îngrijorate când iubita lor pisică pe nume Sidney a fugit brusc de acasă și nu s-a mai întors.

Au fost și mai supărate când cineva le-a spus că a văzut cum pisica lor a fost lovită de o mașină și că trupul lui Sydney a fost apoi dus la o groapă de gunoi și aruncat undeva acolo.

A fost în 2016 în orașul Brandon, County Durham, Anglia.

Și recent, Sharon a primit un telefon și i s-a spus că… i-au găsit pisoiul Sidney, era în viață, sănătos. A fost găsit pe stradă la 12 mile distanță de casa lui Sharon.

Pentru această femeie, vestea găsirii pisoiului a fost un adevărat șoc.

„L-am plâns pe Sidney când a dispărut. Și când ni s-a spus cum a murit, ne-am imaginat cum zăcea mort pe marginea drumului.

Și când această femeie a sunat și a întrebat: „Tu ești proprietarul pisicii lui Sidney?” La început am crezut că este o glumă foarte proastă. Dar s-a dovedit că a verificat microcipul pisicii găsit și acolo erau indicate adresa noastră, numărul de telefon și numele meu ”, spune șocată Sharon Fox.

După aceea, femeia i-a dat lui Sharon adresa ei și în curând Sharon s-a dus la ea acasă și a văzut pisoiul pe care la recunoscut imediat ca fiind Sidney. Era chiar el, un pic ponosit, dar viu și în stare destul de normală.

“Femeia aceasta salvează adesea pisici de pe străzi și când l-a găsit pe Sidney, el era sălbatic și precaut în preajma oamenilor.”

Sharon și fiica ei Lauren i-au mulțumit femeii și apoi l-au adus pe Sidney acasă, și au început să-l răsfețe cu bunătăți și multă grijă.

“Când ni s-a spus că o pisică care semăna mult cu Sidney a fost lovită și ucisă de o mașină, ne-am simțit groaznic. Nici măcar nu aveam corpul lui de îngropat, au spus că a fost aruncat într-o groapă de gunoi. Acum sunt foarte supărat pe acești oameni, pentru că Sidney a fost în viață în tot acest timp”.

În cei trei ani de viață pe stradă, Sidney și-a pierdut mai mulți dinți și și-a dobândit mai multe cicatrici pe față într-o luptă cu alte pisici. Avea și o buză ruptă grav, dar acum totul s-a vindecat.

“Suntem foarte fericiți că în sfârșit este acasă. Primește multă mâncare delicioasă și îmbrățișările noastre. Nu-l vom mai lăsa niciodată să iasă pe stradă.” (Text preluat- Adrian Prisăcariu)

Din cutia cu amintiri: De unde vine răul?

Este poate întrebarea cea mai simplă care s-a pus de multe ori în istorie și cu cel mai greu răspuns. Este imposibil de înțeles cum poți să faci rau unui alt om doar pentru că este diferit față de tine. Simplul răspuns că este nebun nu ar trebui să satisfacă. Un nebun este internat la psihiatrie, dar mai mulți nebuni conduc o dictatură. Dictatura poate să dețină formele cele mai feroce pentru a-și îndepărta adversarii. Dacă este însoțită și de paranoia atunci se produce un genocid.
Politica unui stat lipsit de clasă de mijloc, unde se instalează o dictatură, este realizată în mare parte din cei din clasa de jos. În drumul lor spre genocid elimină toți adversarii vizibili și închipuiți îndeosebi ceea ce duce la genocid. Însă în cazul statelor cu o clasă de mijloc puternică nu ar trebui să existe dictatură. Și totuși a existat, există și va mai exista. Se pot găsi diferite cauze ale Germaniei naziste, ale Italiei lui Mussolini sau a altor state, dar genocidul nu își are sub nicio formă justificare. Răul și genocidul sunt împreună și le putem atribui diavolului din punct de vedere religios. Numai că lumea nu este împărțită în bine și rău ca în basme. Poate că este mai gri cu nuanțe deschise sau uneori cu nuanțe închise uneori. Însă răul nu își găsește explicația nici la nivel de stat ca și genocid nici la nivel de individ. Ceea ce se poate face este ca fiecare individ să caute să cultive binele cel puțin în secolul XXI în care lumea are acces la toate tipurile de surse de informare și cel puțin pentru memoria celor omorati, să evite pe cât posibil propagarea răului. Binele, din păcate, poate fi stavilit de rău care odată pornit nu cunoaște margini. Sincer și în anul Domnului 2022 prea mult găsim această incertitudine, nesiguranță, manipulare și mai ales negativism. Ar fi trebuit să învățăm deja că este mai ușor să faci bine și mult mai greu să faci rău. Sunt puse în discuție, dacă faci rău, conștiința fiecăruia, capacitatea de a discerne lucrurile, starea psihică a fiecăruia și chiar onoarea sa la modul în care mai contează ea. Așa că simplificati-va viața făcând bine și nu o complicati făcând rău. Dacă s-a învățat ceva din lecțiile trecutului. Dacă nu s-a învățat ni se mai dă încă o dată testul cu grad de dificultate mult mai ridicat. Numai să nu rămânem repetenți iar la disciplina bunătate…

Dragă mătușă UE

Draga matusa UE, Sunt eu, nepoata Romania . Am aflat ca, mai nou, probabil la insistentele unchiului Sam si ale verisorului NATO, nu mai esti asa suparata pe mine. Recunosc ca am fost o usuratica si ca am gresit, dar imi cer scuze, sperand ca vom trai in armonie. Cat despre mine, ce sa-ti spun… Dupa cum stii, ani de zile m-am tavalit cu toti neocomunistii, care nu numai ca m-au regulat, dar m-au si dat la alti nespalati si neciopliti. Chiar daca sunt renumita pentru ospitalitatea mea, sa nu crezi ca mi-a fost usor sa le satisfac toate poftele perverse. Uneori, neo-comunistii m-au vandut la tot soiul de proxeneti, care se dadeau oameni de afaceri. Din toata tarasenia asta am ajuns si penetrata si cu banii luati. Vai si-amar de capul meu… Dupa o vreme, lucrurile s-au schimbat si am inceput o viata mai misto. M-am cuplat cu cineva (nu pot sa-ti spun cu cine) care, drept multumire pentru ca l-am ajutat la niste chestii prin Kosovo, Afganistan si Irak, m-a luat sub aripa lui ocrotitoare. Am scapat de mult ,de blugii Pyramid si am ajuns sa port pantaloni Abibas, iar mai apoi, Tommy Hilfiger. Basca adidasii Reaboak, pe care i-am schimbat cu incaltari de la Leonardo. Plus cele patru telefoane mobile, cate unul pentru fiecare retea GSM. Fidelitatea mi-a fost rasplatita: Dacia 1310 a devenit doar o amintire, de cand ma aflu la volanul unui bolid Logan. Sa stii ca masina asta are si mp3 player la care ma delectez cu simfoniile marilor titani Guta si Vijelie. Matusica draga, abia astept sa ma mut la tine. Chiar daca stiu ca pe la tine nu se poarta, de curand am bagat cutitu’ in beregata unui porc. O sa-ti aduc slanina, sangerete si caltabos de-ale noastre, plus o damigeana de tuica de cazan. Hai ca pun si niste branzica, un cozonac si-o oala de sarmale. Mai sunt doar doua probleme: am sifilis si nu ma pot lasa de fumat. Nici de furat, e-adevarat! Dar sper ca, gratie sfaturilor tale, sa le rezolv pe toate, ca doar sunt inteligenta. Usor infometata, dar cu gandul la fitness-ul pe care il vom face impreuna,

Salvează râsul românesc!
http://www.FunkyDonkey.ro & http://www.Facebook.com/Bancuri