Citatul zilei de 3 Octombrie

„Pentru a lichida popoarele, se începe prin a le altera, prin a le sterge memoria. Le distrugi cartile, cultura, istoria si altcineva le scrie alte carti, le da o alta cultura, le inventeaza o noua istorie. Între timp poporul începe sa uite ceea ce este si ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita si mai repede; limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturala.”
(Milan Hubl, istoric ceh)

Curiozități

Dacă vorbiți la telefonul mobil timp de o oră, numărul bacteriilor din urechea voastră va crește de cel puțin 700 de ori.;

  • O persoană are în medie 1.460 de vise în fiecare an. ;
    *Cel mai întâlnit nume bărbătesc de pe planetă este Mohammed.;
    *Doar o singură persoană din două miliarde va atinge vârstă de 116 ani.;
  • Michael Jordan, celebrul baschetbalist american, câștigă anual din reclamele pentru compania Nike mai mult decât toți muncitorii din fabricile Nike, luați la un loc, din Malaezia.;
  • Durerea are și ea o unitate de măsură. Această se numește „dol”, iar instrumentul menit să măsoare durerea se numește dolorimetru.;
  • Un sfert dintre oasele unui organism uman se află numai în picioare.;
  • Unghiile de la degetele mâinilor unui om cresc de patru ori mai repede decât cele de la picioare.;
  • În urmă cu 3000 de ani, majoritatea egiptenilor antici nu trăiau mai mult de 30 de ani.;
  • Bufniţele sunt singurele păsari care pot distinge culoarea albastră.;
  • Vreţi să şțiţi care este regiunea cu cea mai scăzută rată a criminalităţii? Încercați Quebec, Canada. Rată criminalității în această zonă este similară cu cea înregistrată într-un parc Disney World, aproape 0.;
  • De peste 4000 de ani, nici o specie animală nu a mai fost domesticită.;
  • Cea mai mare caracatiţă descoperită vreodată cântărea 4 tone. A fost vânată în anul 1878, în nordul Oceanului Atlantic.;
  • În statul american, Dakota de Nord, nu s-a înregistrat niciodată un cutremur.;
  • Cel mai mare şarpe veninos din lume este Cobra Regală.
    Acesta poate atinge lungimi de până la 5,5 metri.
  • sursa:Călin Opriș.

Pentru bine și frumos în oameni

Este criză de oameni buni și frumoși precum știm. Din acest motiv ar fi nevoie să avem un calendar în fiecare zi pentru a deveni mai buni și optimiști. Prima dată să fim mai buni cu noi și să uităm autocritica severă și strictă. După aceea să nu mai judecăm, condamnam sau să bârfim oamenii pentru a vedea numai defectele lor. Împreună cu persoana noastră să vedem calitățile celorlalți oameni în special pentru a face o lume mai pașnică. În loc să ne plângem în fiecare zi ar fi nevoie să ne apreciem viața și lumea așa cum este. Să fim suficienți într-o lume care cere tot mai mult și imperfecti într-o lume care vrea ca să fie perfectă. Optimiști în mijlocul pesimistilor și câteodată visătorii care-și pun ideile în practică oricât de năstrușnice ar părea. Toate acestea pentru a avea un calendar propriu de fapte bune care au un singur preț de a arăta că mai există oameni buni și frumoși în lumea aceasta care sunt dezinteresați. Într-o lume în care respingem sau ne este frică să nu suferim că am făcut bine să fim sublimii naivi ai faptelor bune. Primind rău să facem bine și incruntarii să-i răspundem cu zâmbete. Chiar și răutății să-i spunem ignorare, detașare și autoironie a destinului. Poate doar așa renunțăm la războiul agonisirii și pur și simplu suntem pentru a râde de viață și greutățile ei în mod autentic și împlinit.

2.10.

Astăzi de dimineață m-am întâlnit cu toamna/ avea părul roșcat/ cu lacrimi de ploaie în ochi/ și privirea spre ceea ce a fost. În brațe avea cenușiul/ din sufletul oamenilor/ mi-a turnat în pahar nostalgie/ și s-a ascuns de privirile amare. Mi-a arătat iubirea/ struguri și porumb/ turna în suflet mirarea/ și privirile oamenilor de plumb. Cernea vântul melancolia și îngrijorarea/ uitam de mine că sunt muritor/ aducând petalele iubirilor căzute/ știa ea, toamna că suntem doar praf și cuvinte cernute. Chema negrul pământului pentru a-mi lua frunzele/ suiera printre crengi sentimente de viroză nespuse/ alunga din pădure toate înaripatele/ astăzi suntem doar mistere cu glugile puse. Zboară în câmpii doar corbi ai oamenilor plecați/ toamna aduce versuri ale sufletelor uitate/ amintirea este pentru eternitate/ oamenii pleacă pentru a fi distanțati. Toamna mi-a lăsat o vorbă de adio/ îmbătata de liniștea profundă/ mai lasă-mi în izvorul care poate să cuprindă/ pe mine și o romanta de despărțire. Atinge-mi obrajii cu vestede povești/ spuse la gura sobei ca și cum ar fi vesti/ mai lasă-mi speranța metaforei vremurilor trecute/ astăzi este doar cântecul speranțelor mute.

Din cutia cu amintiri: Radiera

  Reprezintă obiectul caracteristic locuitorilor din spațiul carpato-danuabiano-pontic. Noi folosim acest obiect nu pentru a corecta greșelile altor oameni ci pentru a le șterge. Invidia, orgoliul, frica și aroganța însoțesc dorința de a desființa ceea ce găsim. Pentru că de fapt nu suportăm ca alte persoane ca să facă ceva înaintea noastră. Mai mult, fiind și rebeli fără cauză, în mediul virtual criticam orice ceea ce găsim indiferent că este bun sau rău. Avem obiceiul “băgării în seamă” desfiintand cuvinte, senzații sau sentimente crezându-ne atotștiutori și făcuți după chipul și asemănarea oamenilor perfecți. Frustrările noastre distrug tot ceea este bun în calea noastră pentru că de fapt așa suntem noi. Vrem cuvintele acelea sfinte “ai dreptate” sau  după semnele de râs caracteristic. Tânjind după like-uri, inimute sau râsete jignim, batjocorim pe oricine arătându-ne din plin prejudecățile, capacitatea de a judeca și de a bârfi fără menajamente. Ajungem astfel ca să ne considerăm importanți și culegători de aprecieri când noi avem cea mai mare fațadă a unor mizerii morale în spațiul privat. În condițiile obișnuite ignorăm principii, valori și fidelitate cerând de la ceilalți ca să le dețină. Dacă nu se conformează idealizarii noastre sunt de fapt oameni pe care trebuie ca să-i învățăm și nu știm minimum de cunoștiințe despre respect și bun simț. Toate acestea sunt atât de triste încât oamenii politici sunt creați după chipul și asemănarea noastră. Și chiar nu merităm alții mai buni decât prea puțini dintre noi…

Nimicuri din viață

Viața se spune că ne este dată de divinitate și că ne hotărăște destinul dinainte de a ne naște. Dacă este adevărată această afirmație cunoaștem răul ca să apreciem binele. Pierdem esența binelui când ne îmbolnăvim. Apreciem sănătatea când boala dispare. Ne dispare seninătatea când nu avem bani și o apreciem pe viață când avem bani. Ni se spune să ne bucurăm de lucrurile mărunte, de cantatul păsărilor de natură, de apusul sau de răsăritul soarelui. La noi dacă cineva se bucură prea mult și ne întâlnim cu persoana respectivă pe stradă o și vedem în concediu la psihiatrie. Avem multe cunoștințe, prieteni sau rude care ne urează la mulți ani și toate lucrurile extraordinare în noul an. Bineînțeles că dispar persoanele după urări pentru ca după ce ne-am îmbătat cu urări să nu-i agresam când viața ne aduce primele neîmpliniri. Revin cu ocazia sărbătorilor de Paști, a zilelor onomastice sau de naștere în vremea când deja suntem obișnuiți cu ideea că anul respectiv nu va fi diferit față de cel dinainte. Ne trezim de dimineață cu alarmă ca să ne grăbim spre un loc de muncă pe care majoritatea îl urâm pentru ca să plătim facturi sau să ne hrănim. Și atunci seara în momentele de liniște de seara dinainte de a ne culca ne întrebăm dacă Dumnezeu dacă ne-a zămislit și ne-a stabilit destinul dinainte de a ne naște nu cumva a greșit filmul și trebuia în schimb să-l trimită unui animal. Sau Dumnezeu este chiar atât de prost scenarist? Și după aceea ne grăbim să adormim pentru a nu ne suna alarma și a se repeta povestea zilnică, obișnuită. Până într-o clipă când ne punem din nou același întrebări, adormim și alarma nu mai suna. Povestea nu se mai repetă. Este final de poveste și se trage cortina. Rolul și piesa s-au încheiat

Citatul zilei de 2 Octombrie

Doar uneori în prag de amurg
Cei care-l trec se lasă de drum
Noaptea-i prea scurtă iar drumu-i prea lung
Pentru un pion învârtindu-se-n fum

Doar uneori în prag de amurg
Nu mai contează cât eşti de-obosit
Nepăsător îşi vede de drum
Fuge pionul ca un nebun.

La oglindă nu mai stau
Nu aud în ea nimic
În nimicul mut doar umbre prind
Ce-n surzimea lor mă mint,
Ore grele vor veni şi sub ploi
M-or scălda un anotimp
Drumuri de noroi

Ore grele
Ore grele vor veni
Ore grele pe sub ploi
Drumuri de noroï

Valsurile

În ultimele zile au început să mă atragă valsurile. Parcă au un dans anume cu vibrații libere și abandon într-un tărâm fără bariere. Cuprind un Univers al unei forme de libertate și sufletul zboară și zboară. Valsurile în cele din urmă denotă încredere absolută în parteneră și profunzimea privirii dincolo de ochi tocmai în suflet. Pentru a înțelege mai bine ceea ce descriu vă las cu mare drag două piese dragi mie atât cât mă pricep eu la muzică. Audiție plăcută și cele bune și frumoase gânduri să se adune!

Astăzi pe pământ, mâine în mormânt

Ai venit pe lume gol, vei pleca la fel… gol. Te-ai născut slab… la fel de slab vei muri.
Ai venit fără bani și lucruri materiale, vei pleca tot fără bani și lucruri materiale.
Primul tău duș… a fost cineva care te-a spălat și te-a îmbrăcat. Ultimul tău duș… cineva care te va spăla și te va îmbrăca.
ACEASTA ESTE FIINȚA UMANĂ!
Deci, de ce atâta lăcomie, atâta mândrie, atâta răutate, atâta invidie, atâta ură, atâta resentiment, atâta egoism?
M-am săturat să văd atâta prostie. Pentru că omul rău e și prost. Nu înțelege că își face lui rău în timp ce rănește și pe alții. De de unii se cred superiori? Toți suntem muritori.
Avem timp limitat pe Pământ.
Asta ar trebui să ne amintim mereu!

Niciodată să nu îți faci iluzii că ești de neînlocuit.
La un moment dat te vor înlocui… și la muncă, și în familie, și în prietenii.
Te vor înlocui cu altcineva și te vor și uita!
Problema se pune doar de timp și…de INTERES.

Nu le mai spune OAMENILOR că ești trist și ai probleme.
Crede mă nu le pasă, se mai și bucură.
Sunt foarte puțini cei care merită să afle drama vieții tale.
Alege-i cu grijă.

PAGINA FACEBOOK You are LOVEd