Oh, mamă!

În viața aceasta, foarte multe lucruri trec neobservate și nici nu sunt apreciate. Cu toate acestea, vreau să semnalez o faptă petrecută, în orice dimineață doriți domniile voastre. O ființă, se trezește în fiecare dimineață devreme, cu scopul de a avea grijă de altcineva. Pregătește mâncarea copilului pentru școală, hainele cu care să se îmbrace odorul său, în cazul în care nu trebuie să poarte uniformă școlară. Binenteles că a avut grijă, cu o seară înainte, ca hainele să fie călcate și frumoase. În momentul în care, copilul se trezește de dimineață, cu greu și la îndemnul mamei, este grăbit pentru a se duce ca să facă duș și să se spele pe dinți. În cazul în care copiii sunt mai mici, chiar mamele fac acest lucru. Mai departe, odorul ei mănâncă ceva ușor, având și un pachet pentru școală, eventual și bani “de buzunar “. Urmează procesul îmbrăcarii, chiar fiind ajutat de mamă și începe povestea drumului spre școală. Dacă locuiesc în oraș, unii copii sunt duși și cu mașina spre școală, dacă sunt mai mici, sau duși pe jos, dacă sunt în apropierea școlii. Pe măsură ce cresc ajung, deoarece consideră “că sunt mari deja “, ca să se deplaseze la școală cu autobuzul. Mama pleacă grăbită spre locul de muncă, având grijă ca odorul ei, în momentul în care se întoarce de la școală, ca să găsească mâncarea pregătită. Dacă sunt mai mici se va găsi un tată, o bunică sau altcineva, pentru a le servi prânzul. Când mama, după o zi muncă, se întoarce acasă, urmează partea de curățenie, pentru că, binenteles că partea masculină și copiii, în majoritatea lor, au avut grijă ca să-i dea de muncă și pentru schimbul doi. Ea însoțește, de multe ori și în cele mai fericite cazuri, copilul și în lumea chinuitoare, pentru unii copii, a temelor pentru următoarea zi și a învățăturii. Dacă considerăm că, aici se încheie totul, să aflăm că, odorul trebuie să mănânce seara, mâncarea este nevoie ca să fie pregătită pentru ziua următoare.

Dacă credem că sunt basme și povești nemuritoare, hai să ne dăm seama că s-a descris doar o zi banală și obișnuită din ziua unei mame. Să luăm în considerare că fiecare zi are aceleași repere, binenteles, pe lângă surprizele plăcute sau neplăcute ale zilei. Constatăm că, pe zi ce trece, copiii apreciază din ce în ce mai puțin munca mamelor și recunoașterea meritelor sale reprezintă cuvinte străine. În schimb, unii copii pot să ofere o bucurie mamelor lor prin reușitele lor la școală, ceea ce și acest fapt este în scădere. Așa că dacă ajungem ca piatra de temelie a unei familii, mamele, să nu le mai respectăm înseamnă că am ajuns într-o situație gravă. Știu că, unele persoane, vor spune că tatăl este baza, pentru că trebuie să asigure mai mult decât mama baza financiară, dar dacă mamele pleacă de acasă este haos. Idealist scris și într-o perioadă în care, multe femei devin independente și unde fidelitatea se rareste pe zi ce trece, consider, totuși, că creșterea unui copil este o responsabilitate mare și este nevoie ca să fie apreciată pe măsură. Așa că, iubiți-vă mamele, dragi copii, că nu se știe niciodată cât timp le veți mai avea lângă voi! Ei, și ce mult veți regreta atunci dacă nu ați făcut-o cu drag în perioada aceasta, în trecut și cât vor mai fi în viața. După moartea lor, va fi degeaba totul…

Puțină istorie covidiana

Într-o zi de început de martie mi-a fost adresată o întrebare: ți e frică de coronavirus? Răspunsul a fost clar nu. De atunci s-au închis școli, săli de fitness și am ieșit cu adeverință. Am stat în izolare și am urmărit cu speranță în suflet o ameliorare a situației. Astăzi, la trei luni distanță, lucrurile își revin la normal. Dacă te duci în natură îți dai seama că ai pierdut un anotimp. Se apropie vacanța școlară și prin urmare vara. În mod normal ar trebui să-ți faci planuri de concediu. Se așteaptă noi măsuri de relaxare. Suntem amenințați cu întoarcerea în izolare. Și totuși, judecând că nu se va întâmpla așa, ce se va întâmpla? Va veni o criză economică? Vorba aceea la noi este criză tot timpul. Va crește numărul șomerilor și vom ajunge cu salarii tăiate și cu școli închise ca în anul 2010 ? Eu totuși sper că nu vom ajunge ca în anul 2010. Faptul că urmează un al treilea război mondial este prevăzut din 3 septembrie 1945 și nu a izbucnit. Nici măcar nu am trecut de pandemie. Și totuși lumea se întreabă aceste lucruri. Nici fotbalul nu atrage din cauza lipsei spectatorilor. Aștept înjurăturile fotbaliștilor din liga 1 din România începând de vineri. Cele în limba spaniolă vor începe de joi.
Totuși cu ce s-a schimbat lumea în trei luni? Ne-am îngrășat și chiar ne-am unit ca după o boală. Ne-am lăudat și ne-am apreciat că am trecut cu bine și deja este liniște. Ne întoarcem la preocupările noastre de data aceasta mascate de dinaintea pandemiei. Nu suntem nici mai buni și nici mai răi. Au apărut urșii de vară și lumea mai moare și din cauza accidentelor de mașină și alte boli. În rest să sune boxele pentru români, să curgă băutura, să vină gratarele și să bată clopotele. Pentru că nu s-a întâmplat nimic deosebit în România…Măcar dacă aș fi înțeles ceva din toată povestea aceasta cu pandemia. Și popor român îți urez un somn ușor în continuare cu vise plăcute și liniștite. Băieții deștepți și veseli cu ochii albaștri lucrează pentru tine. Și Se ReInstaureaza pacea mondială..

Trei floricele

Într-o amiază călduroasă, stau tolanite la soare, trei floricele incuscrite. Se cunosc încă din pământ și încet, începură, a se impinge încă din sămânță fragedă. Mai cu frică sau curaj, au ieșit la suprafață, tot pe rând, devenind trei. Pentru că trebuia să poarte un nume, după rînduială pămînteană, li s-a dat nume de maci. Nu se știe cine a fost botezătorul, însă lor nici că le pasă și stau acum mândre la soare care le scaldă din privirile sale. Vântul, dacă adie în trecăt, doar le leagănă ușor, ele mimând dansul vesel, provenit de multișor. Într-o lună de iunie, și-au găsit să se așeze, tocmai la o intersecție de drum. În apropiere este o casă, iar în rest simplu pământ, doar dealuri și drumuri bătătorite, de pași grăbiți sau mărunți. Noaptea, când oamenii dorm și liniștea se așterne, se mai aude câte un urs sau o căprioară, căutându-și iedul drag. Oricum, floricelele nu au grijile umane, netresarind la fiecare zgomot sau iluzii galcevitoare. Ceea ce rostesc ele, nu ne este dat să știm, însă putem presupune, că nu s-au certat de când au venit de sub pământ. Știu și rolul lor pesemne, că într-o zi neașteptată, soarele nu le va mai fi prieten și încet, roseata din ale lor petale se va vesteji lin. Capetele lor semete, provenite din tulpine, va începe să decadă, până în momentul în care, vor ajunge pe pământ. Vor trece oameni poate, animale și alte vietăți. Nimeni nu-și va aminti că, la o întâlnire a unor drumuri, au trăit trei floricele, haideți, să le spunem maci. Nici măcar câte albine s-au înfruptat din ele sau la câte furnici sau gangani au oferit umbră și adăpost. Tocmai ca și mulți oameni, când ești pe trepte mărețe, te cunosc și apreciază. Când însă ai decăzut, nu-și mai amintesc de tine, de ești viu sau poate mort. Așa că, haideți, ca să apreciem oamenii, până când nu este prea târziu. Pentru restul, sunt trei maci, la o margine de drum, însă pentru ele reprezintă floarea vârstei pe Pământ. Mai departe fiecare, precum poate, știe și cunoaște, pentru că suntem și noi, doar ființe efemere, răsplătite cu un final, care este la o distanță de o adiere de vânt. Când va fi, nu se mai știe, oricum va fi, când nici nu ne așteptăm…

O finală de tenis

Fiind ziua a sasea din saptamana orice om care desfasoara o activitate tinde sa se relaxeze .Cel mai bun mod de relaxare este de obicei un film, o iesire in natura sau intr-un bar sau chiar un eveniment sportiv. Eu am preferat ultima optiune. A fost unul dintre cele mai importante evenimente din tenisul modern romanesc. O micuta tenismena isi juca sansa in prima finala a unui turneu de Grand Slam tocmai in captala Frantei. Credeam ca nu va avea sanse si va fi o partida scurta ca multe altele feminine de la Roland Garros.. Nu am fost departe de adevar din pacate.A pierdut, dar in ce stil a pierdut !!! A fost invinsa dupa o partida intensa desfasurata pe timpul a trei ore , dupa rasturnari de situatie . A fost un real dramatism intre micuta noastra romanca si un fost si poate viitor numar unu mondial care a stiut sa joace mai bine momentele cheie.Numai ca nu trebuie sa-mi para rau pentru ca SIMONA a luptat . A luptat pana la ultima picatura de energie sau ultima pictura de sudoare .Pentru asa ceva o admir si am tot respectul pentru ea. Si nu am tinut cu ea numai pentru ca este romanca ci pentru ca i-a tinut o rezistenta darza Mariei Sharapova si nu in ultimul rand pentru ceea ce a trezit in mine. Timp de trei ore nu a mai nici existat ziua de maine si nici de ziua ieri , nici pofta de mancare . A existat doar SIMONA HALEP . Mie mi-ar parea rau sa se opreasca aici . A urcat o noua treapta in clasamentul mondial pe locul trei ceea ce ar trebui sa o indemne sa lupte mai departe pentru ca poate. A fost aproape de parca putea sa puna mana pe trofeu si poate data viitoare cu putin noroc va reusi sa-l stranga la piept si sa-l ridice sus, sus de tot spre cer . Eu, ca simplu amator de tenis, iti multumesc SIMONA HALEP pentru aceste trei ore .

Gândurile serii

“Tu, care ești o nouă stea pe cerul existenței mele, ascultă ciripitul păsărilor de seară. Ascultă cum dansează frunza cu vântul pe înserat și vezi ce mai rămâne după ploaie. În liniștea învăluite în întuneric mai pâlpâie o voce îndepărtată și poate, acum realizezi, că mâine nu va fi ca astăzi și nici ieri. Ziua de mâine care va fi ca să vină va găsi un murmurat îndepărtat care se anunță chiar de acum. Adormirea liniștită de seară este trezită de glasurile vesele copilaroase și parcă totul este încă în amortire. Norii nervoși observă acest spectacol și mai devin senini și întunecati. Încă se aude zgomot de mașină care parcurg un drum mai lung și chiar mai scurt sau pur și simplu se întorc în grabă, pentru a pleca din nou mâine în ajun. Nimic nu pare mai uman ca un final al unei obișnuite, în care gândurile aduc înapoi ceea a fost astăzi bun sau rău. Tu, ascultă, toate aceste gânduri, poate ascunsă de priviri și totuși vizibilă pentru mine și invizibilă pentru mulți oameni. Acum, ascultă liniștea profundă și undeva, acolo sus, vei vedea steaua vorbelor mele. Nu te speria și nu ai nicio grijă căci, sunt doar rândurile scrise seara dintr-un final de săptămână bun. Risipitor de timp și de povete, nu caut să fiu un învățat așa că, tu, nu scrie aceste rânduri și nici nu le învăța pe de rost. Treci mai departe dacă nu-ți sunt pe plac, dar dacă, totuși, par mai dragalase, ascultă-le lin și fără grijă. Nu este scris de un învățat, ci sunt doar pentru tine scrise în amurg. Și a mai trecut sirena gândurilor bune, nu le asculta, tu, doar să ai un gând și un sentiment mai optimist. ” Așa, spuse el, unei năluci și a fost cuprins, de un dor nespus, de vremuri mai frumoase și mai bune, care poate nu au ajuns încă și sunt tot pe drum.

Femeia

Rândurile următoare nu sunt pentru misogini și pentru cei care cred că femeia nu gândește. Ei, chiar gândește și gândește mult și nefolositor, ca toți bărbații mai nou. Femeile au devenit bărbați și bărbații au devenit femei. Numai că rândurile următoare, nu-și propun ca, să facă o comparație între femei și bărbați, pentru că ar fi o pierdere de timp și rânduri. Oricum nici femeile nu au cunoscut toți bărbații și nici bărbații nu au cunoscut toate femeile. Cel mult, cred femeile că bărbații doar vreau să le bage în patul lor. Nu am înțeles niciodată ce are masa, dar este credința lor. Bărbații în schimb, cred că toate femeile sunt în cautare de, aceia dintre ei, cu bani, poziție socială și care să le ducă la shopping, călătorii în străinătate. Rândurile următoare își propun să fie despre acele femei care nu caută aceste lucruri la un bărbat și cel mult, vreau ca să construiască cu el, în egală măsură, acest aspect al vieții de cuplu. Oricum, mai sunt multe aspecte mult mai importante ale unei relații.

Cred că, mai sunt femei, nu știu exact câte, sau cel puțin sper că mai sunt femei care știu ca să gătească, ele cu manutele lor. Mai sper că, sunt femei sincere care vreau ca să împart problemele casnice cu un bărbat. Nu este o rușine ci, chiar de admirat pentru un bărbat care știe să gătească, atunci când femeia este plecată, să spele vase sau haine, să facă curățenie sau să ducă gunoiul. Sper încă, în existența femeilor care caută calitățile unui bărbat și sinceritatea lui și care sunt dornice de a merge la cumpărături casnice cu bărbatul ei. Sunt femei care apreciază bărbatul de lângă ea și ar face orice pentru a-l păstra lângă ea, trimițând fidelitate și sinceritate, așa cum primește ea. Cred că mai sunt femei care se aranjează indiferent de vârstă, care se respectă și își acordă atenție, chiar și în privința kilogramelor. Nefiind plină de fite, schimbătoare, capabile de a fi lângă bărbatul lor și în zilele senine, dar și în acelea grele. Sunt capabile ca să te asculte, să te îmbrățișeze și sa-ti dea importanța cuvenită.

Da! Cred că mai sunt astfel de femei care au aceste calități și care sunt în căutarea unor bărbați cu care să fie în relații sănătoase. Noi, bărbații, pe aceste femei ar trebui să le respectăm și cu ele să construim relații sănătoase. Aceste relații le construim printr-o muncă, împărțită într-o egală măsură la cele două părți, femeia și bărbatul. Înainte de toate lucrurile de pe Pământ, relația este indicata și chiar trebuie, să aducă un bine în viața amandorura, altfel își pierde sensul. Unde sunt aceste femei nu mă întrebați, dar cred că, probabil, se ascund de bărbați pentru că și ele au fost abuzate emoțional, psihic și poate chiar fizic de alți bărbați. Vorba populară “pădure fără uscaturi nu există ” este valabilă și în cazul bărbaților, dar și a femeilor, neavând o importanță procentele. Așa cum ar fi ideal să fim în cautare de momente fericite, în aceeași măsură aceste momente ar fi frumos să fie și o căutare a unei partenere. Nu este chiar, vorba aceea “căutarea acului în carul cu fân ” ci cred că depinde, de multe ori, unde și cum ne uităm la ceilalți. Undeva, în lumea aceasta, fiecare are partenera sau partenerul de care are nevoie ca să nu spun ideală și ideal. Așa că hai să iubim mult și frumos o singură parteneră sau un singur partener decât puțin sau deloc pe mai multe sau mai mulți. Spor și energie în căutarea iubirii, oameni frumoși!

Viața fără rost

Noi, ca oameni, avem multe daruri pe care poate, din necunoaștere sau neștiință, nu le folosim în ajutorul nostru. O parte importantă, a modului în care ne vedem existența, este subconștientul. Nefiind utilizat așa cum avem nevoie, el creează o senzație de inutilitate personală. Astfel ajungem să credem că, foarte multe lucruri pe care le facem sunt fără rost. De exemplu, considerăm că, ceea ce facem acasă este inutil și faptul că, ceilalți nu ne apreciază la adevărata noastră valoare. Haideți ca să încercăm, mai ales femeile, să plece într-un concediu pentru câteva zile. În cele mai multe cazuri, la întoarcere, veți găsi un haos la întoarcere acasă. Binenteles, vorbim de femeile casnice, a căror număr este în continuă scădere. Cel puțin, consider că merită apreciate că fac față, în afara locului de muncă, și muncii de acasă. La locul de muncă, nu numai ele, dar și noi, bărbații, nu credem că suntem indispensabili. La fel, merită toată lumea, cel puțin o lună o vacanță sau poate chiar un concediu medical. Dacă suntem profesori într-o școal, vom fi apreciați, doar în momentul în care plecăm din școala respectivă. Mai departe, dacă considerăm că tot ceea ce facem este inutil și prin urmare, nu merită făcut, să ne amintim că, de cele mai multe ori, consecvența este răsplătită și că lucrurile trainice nu se fac într-o perioadă scurtă. În privința oamenilor, dacă considerăm că sunt fără folos, avem simpla opțiune de a-i îndepărta. Dacă vor considera că le suntem folositori, se vor intoarce, doar când vor avea nevoie de noi și ne asumăm rolul de “umăr pe care se plânge “. În schimb, dându-ne seama că cu acești oameni doar pierdeam timpul și că cu alți oameni pierdeam noțiunea timpului. Cel mai trist este, când și acești oameni, fără voia lor sau a noastră, termină rolul pe care l-au avut pe scena vieții noastre și pleacă pur si simplu. Golul, lăsat de ei, va fi umplut, din nou, de alți și alți oameni.

Acestea și multe alte aspecte, sunt doar ideile principale, mă refer la senzația de fără rost, create, în linii mari, de subconștient, dacă ne este dușman. Prieten dacă ne este, vom putea să ne dăm seama, noi despre noi, că suntem oameni cu foarte multe calități, un miracol, de la naștere până când mai trăim, și că avem defecte care, dacă vrem, le putem corecta. Întotdeauna, cu intenția de a fi un izvor nesecat de bine și niciodată de rău. Până la urmă, viața fiecăruia dintre noi, este părerea noastră despre ea și nu chiar concordă, de cele mai multe ori, cu realitatea. Și încă suntem atât de neștiutori despre noi și despre ceilalți știm cu atât mai puțin…

Cine sunt eu?

Suntem din primele clipe ale vieții noastre ființe bipede dotate cu rațiune. Nu alegem în ce casă ne naștem. Nu alegem grădinița sau școala gimnazială. Creștem după un model bine definit de părinți. Când ajungem la finalul clasei a opta începem să punem pretenții la ce liceu să mergem. La facultate în mare parte mergem unde vrem. Începem pe parcursul drumului să ne dăm seama că vrem să trăim cum vrem, dar pe banii părinților. Bravo celor care fac pasul de a lucra în vacanțe. Și pentru că vrem să trăim cum vrem ne începe goana după bani. În unele cazuri a băieților după bani, iar a fetelor după banii lor. Nu toate femeile fac acest lucru. Ele au devenit independente după facultate.
Când se confruntă cu greutățile vieții unele persoane apelează la droguri, alcool sau alte refugii. Trăim după un model bine stabilit și când lucrăm să avem o casă, o mașină și împărțim lumea între cei care au aceste lucruri și cei care nu le au. Ne facem relații în funcție de interese și mult mai puțin de apreciere a persoanelor de lângă noi și de calitățile și defectele sale. Ajungem să dorim ziua de vineri și concediile pentru a scăpa de un loc de muncă. Ajungem să ne uram soția și însăși viața. Unii divorteaza, iar mulți se complac cu viața lor. Din acest motiv devenim agresivi verbal și câteodată fizic, nesimțiți și individiosi pe acea persoană care are ceva mai mult decât noi. Sau suntem invidiosi pe cei care fac ceva ce noi nu facem.
Toate acestea poate nu ar exista dacă ne-am aprecia la nivel mediu și ne-am întreba oare ce merit eu de la viață. Dacă m-aș aprecia mediu ce iubită sau soție aș avea? Dacă m-aș iubi mai mult pe mine ce aș lucra? Pentru că dacă nu mă iubesc pe mine nici visele mele sau dorințele nu se vor îndeplini. Aș mai face oare aceleași lucruri dacă m-aș iubi sau aprecia? Personal refuz să cred că forța creatoare a omului, înainte de a-l concepe ca molecula s-a gândit că voi face o persoană frustrată de nerealizarile sale care face foarte multe compromisuri și se mulțumește cu firmiturile vieții. Vorba aceea: mai bine să regreți că ai făcut decât să regreți ce nu ai făcut. Și poveștile vieților netraite le vedeți în fiecare zi. Se vede frustrarea și neîmplinirea. Dar câte vieți trăite intr-adevăr vedeți?

Ziua Mediului

Într-o zi în care mediul ar trebui să fie în sărbătoare, ne uităm către pădure și vedem multe gunoaie. Tu, iartă-mă, pădure, că nu am reușit ca să salvez copacii care au dispărut. Știu că au plâns sărmanii, când toporul i-a atins și au avut încredere în el, pentru că au crezut că era unul dintre ai lor. Manerul însă era neputincios și așa ți-au murit copacii în mod nemilos. Trăiesc ei, acum, o altă viață și rar, mai regăsim mireasma sufletului lor, printre rânduri de carte. Mai, iartă-mă, pădure că frunza ta frumoasă nu am păstrat-o ca amintire undeva pe masă. Scuză-mă pentru toate acestea și tu, pasăre a cerului, că nu te mai poți odihni pe o ramură de pădure. Tu, biet urs, ponegrit de multe patrupede dotate cu inteligență, mai iartă-mă o dată, că mierea nu este la locul ei și nici fructele tale. Nimic din ceea ce știai tu în toamna trecută, nu mai este acolo și ce plin de speranță te-ai mai dus și tu în hibernarea adâncă. Tu plângi acum, biet urs de România, că alții iar te fugaresc când tu îți cauți sambria pentru că ți-au tăiat culcușul. Lupule, tot mai fioros, iartă-ne pe toți, căci iepurii nu mai sunt cum au fost și nici nu mai sunt de ale gurii. Noi, oamenii, am lăsat și în pădure gunoaie, sute și chiar mii, neinteresandu-ne că, voi, animalele sunteți ființe mai bune și frumoase decât noi. Tu, dragă, somon, stiuca, păstrav uită nenorocirea și te-aș îndemna să înoți departe de România. Delfin, balenă sau rechin, iertati omenirea că vă distrug în fiecare zi, copii, frați și surori, la alții toată familia. Eu, ca un simplu om, vă înțeleg plânsul pentru că acolo unde sunt mizerii în ocean sau pe uscat de fapt este omenirea. Este capabilă de a distruge tot ceea ce mai este mediu, pentru a plânge tot mai încet că aerul nu este mai respirabil și că a venit pandemia. Să vină Covizi peste covizi și tulpine peste tulpine și tot mediul nu va mai renaște. Doamne, dacă te rog, mai am o singură dorință și anume, vreau și eu, ca să văd pădurea tot mai fericită și pe cei care distrug mediul înconjurător, chiar și pe mine dacă vrei, în viața următoare să ne transformi în animale și copaci. Poate acolo vom simți și vom sărbători, într-adevar, ziua de 5 iunie ca ziua Mediului Înconjurător. Așa cum suntem, vanduti, plangaciosi de fațadă, devenim parodii umane. Îți mulțumesc anticipat pentru răspuns și amabilitate!

Limba română imperfectă

“Limba noastră este o comoară/În siraguri ” cufundată precum spunea spunea poetul Alexei Mateevici. În limba română, poți să fi foarte violent fără a agresa fizic. Poți să bați câmpii sau drumul degeaba și chiar apropouri. A se reclama poliției române partea de tulburare a liniștii publice. Poliția română vă rog anticipat ca să mă scuze pentru termenii curcani, gardă și mai vechiul miliție. La noi nu numai, conform vorbei populare, că “bătaia este ruptă din rai ” , dar poți snopi, bundruli, altoi, disciplina, invineti și multe alte aspecte. Chiar nu ne putem imagina pugilistica sau luptele de contact dintre îngeri, care se bat numai cu perne și atunci ninge, sfinți sau alte persoane preacucernice. Binenteles că sfinții pot fi subiectul multor cuvinte neacademici, de înjurătură, de suduire sau de trimitere în mai multe părți, în special legate de mamă. Tata este mai domol și docil în această privință. Vă rog anticipat ca să-mi scuzați limbajul licențios. Cumpărăturile le facem cu bani, bistari, mangoti, hârtii, lovele. Dacă vă plac manelele și aveți valoare, vă sfătuiesc să nu mergeți la petrecerile cu muzica specifică numai cu bitcoin. Când mergem la cumpărături, noi, luăm lucrurile și cele trebuincioase, nu numai că le și cumpărăm. În România, nu se fură ci, se sterpeleste, ai mâna mai lungă sau bagi în buzunar. În obștescul final, nu numai că murim, dar și ne găsim sfârșitul, dăm ortul popii sau colțul, trecem pe lumea cealaltă. În ultimul caz, în cadrul înmormântării, punem bănci în cimitir și aruncăm monede mortului. Ca fapt divers, realizăm aceste lucruri tocmai, ca în cazul în care odihnitul vrea să ia o pauză să poată să stea pe bancă, în unele locuri se lasă și de mâncare și de bea sau a potoli setea. Monedele folosesc pentru a ajunge în iad, acolo jos la Scaraoschi sau în cazanele cu smoală unde dracii îndeasă osânditul cu furcile. În mod sigur că, sunt mult mai multe expresii, tradiționale și regionale, pentru a înlocui o presupusă limbă academică. Din acest motiv în viitor se vor folosi, pe lângă aceste expresii și inlocuitoare ale anumitor litere. Exemplele elocvente în acest sens sunt sh, tz, cf, nb și alte neologisme. Pentru a vă pune la punct, a fi la curent și deci, a le știi sau stăpâni, rămâneți în mediul virtual cu încredere și o lipsă de responsabilitate. Cât de curând, ne vom trezi sau ne vom da seama că noi, cei care mai scriu aproximativ corect, printre care și subsemnatul, că vom fi adevărați analfabeți. Până atunci gtg, mă scuzați, bucurați-vă de limba română, scrisă corect, atât cât se mai poate. Apocalipsa limbii vechi și corecte se apropie! Amr, a mai rămas, timp până atunci pentru a ne corecta și oricum “iarna nu este ca vara”, conform filosofiei basesciene și nu este târziu sau ceasul al douăsprezecelea “pentru a mai pune burta pe carte “, vorba populară, dacă nu aveți un gabarit atât de mare sau nu sunteți prea bine hrăniți. Etc sau etcetera și așa mai departe va mai continua limba scrisă în românește. Domnul, Cel de Sus sau cine vreți voi să fie cu noi, românii, alfabeti sau analfabeți, manga de limba română!