Category Archives: natura

Dacă ar fi să nu mai fiu tu ține-mă minte/ vorbește-le frumos oamenilor și vieții/ despre ale mele sentimente/ un suflet târziu și ale lui senzații. Spune-le că am iubit măreț o fată/ timpul a luat-o dintre noi/ și că de fiecare dată/ am iubit-o până când nu am mai fost doi. Despre natura meaContinue reading “Dacă ar fi să nu mai fiu”

Astăzi aș vrea ca să plec din lumea mea/ să colind vechi coline/ să sar în apă de la înălțime/ cu parașuta sau fără frâne. Vreau ca să plec pentru că și rândurile acestea/ cred unii oameni despre mine/ că sunt supărat sau trist/ sau sunt doar dialoguri la distanță și ele sunt doar despreContinue reading “Aș vrea să plec cu mine”

Ploaia parcă vara a ajuns să fie o opera de artă a naturii. Picurii de ploaie porniți din descătușarea eului și a sentimentelor interioare. Porniți dintr-un tablou gotic desăvârșit așa cum este cerul păstrează încă tumultul pictorului prin fulgerele și trăsnetele văzute și auzite din înaltul Cerului. Un cor de ciripit de păsări aduc oContinue reading “Ploaia de astăzi”

Pe dealuri mai înalte, la marginea pădurii trăim noi, fluturi mari și unii chiar mai mici. Am pornit din larve, depuse cu grijă, special anume în această perioadă a anului. Case găsim prin zavoaie și nu departe de lanuri, cu grâu sau cu porumb. Dis de dimineață, începem ca să hoinarim, zburand peste verdeață șiContinue reading “Din cutia cu amintiri: Fluturașii”

Am cerut Cerului o minune/ la o întrebare să-mi răspundă/ de ce sufletul nu uită/ chiar ceea ce l-a făcut să doară/ și ține minte după un timp/ doar ceea ce a fost mai bun? De ce amintirile sunt făcute/ îndeosebi din lucruri sfinte/ de ce atunci când iubim și suferim/ după un timp omulContinue reading “Am întrebat Cerul”

În fiecare dimineață când încă lumea doarme/ pentru a zilei dulci uniforme/ vin lângă a mea căsuță/ frumoase păsări pentru a vieții muzicuta. Un feeric și visător ciripit/ un bariton și mai serios croncanit/ se aduna pentru a dimineții ședință/ inmiresmand cu frumos pentru a lumii credință. Nu știu despre ce mai povestesc/ câte aventuriContinue reading “Dimineața”

În suflet este vânt/ o mare agitată in gând/ o furtună este și viața/ pentru că ploaia înseamnă și pace. Un strop de ploaie blând/ un altul liniștit/ mai mulți sunt divini/ un ropot de pace în suflet și în gând. Un fulger strident/ un tunet asurzitor/ doi nori bătăuși/ pentru ca lumea să fieContinue reading “Invocarea ploii”

Am trecut astăzi pe lângă inima care stătea în copac. Am căutat-o, m-am uitat câteva secunde și nu era nicăieri. Ca și cum timpul a venit și a luat-o. Din spatele copacului oricum nu mai avea formă de inimă de mult timp. Ca și cum copacul îmi spunea de mai demult că o dată ceContinue reading “Inima din copac”

GĂRGĂRIȚA este denumita popular OCHIUL DOMNULUI. Această denumire vine dintr-o legenda din secolul al X-lea. La Paris, un om, condamnat la moarte își striga nevinovăția. În ziua execuției publice, înaintea tăierii capului, o gărgăriță s-a așezat pe gâtul lui. Călăul încerca să o alunge, dar ea revenea de fiecare dată așezându-se în același loc. Regele,Continue reading “Gărgărița”