Racul, broasca și știuca

Este o poezie definitorie a spațiului carpato-danubiano-pontic. În momentele în care fiecare persoană este pe cont propriu viața noastră nu se va schimba în bine. Dacă ar fi avut glas ar fi urmat o ceartă în cadrul cărei fiecare ființă și-ar fi zbierat punctul de vedere. Indiferent că opinia era constructivă sau distructiva ar fiContinue reading “Racul, broasca și știuca”

Mama lui Ștefan cel Mare

Versuri Dimitrie Bolintineanu – Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,Unde cură-n poale un râu mititel,Plânge şi suspină tânăra domniţă,Dulce şi suavă ca o garofiţă;Căci în bătălie soţul ei doritA plecat cu oastea şi n-a mai venit.Ochii săi albaştri ard în lăcrimeleCum lucesc în rouă două viorele;Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,Rozele şi criniiContinue reading “Mama lui Ștefan cel Mare”

Printre valurile de frunze

Printre valuri de frunze verzi și cenușii gândurile liniștite și aducătoare de viață se strecoară tiptil și frenetic. Tresar și surâd la pasul adânc și profund al umanității. Palpabilul frig și soarele palid disting umbre ale unor vremuri trecute care răscolesc pașii. O voce aievea îndeamnă înainte fără a discerne zgomotul și liniștea care seContinue reading “Printre valurile de frunze”

Pe malul unui râu

Aburii răcorosi de dimineață treziți absorb gândurile toate nelăsând decât aroma liniștii auzite. Trece câte un câine care pare mai jucăuș fără a cere decât eliberarea din lesa umană. Nu mârâie și nu latră doar aleargă spre orizont dorind parcă să-l cuprindă cu ale sale lăbuțe. O pisică zburdalnica deșteaptă priveliștea și demnii urmași aiContinue reading “Pe malul unui râu”

Trandafirul plângăcios

Când numai vântul bătea în geam și mai zburau și frunzulite, trăia un trandafir pleostit neatarnat de vise. Pe ale sale petale vechi ducea câteva lacrimi. Plângea în recele târziu al toamnei după ale lui petale. Se vestejeau, trăindu și ultimele clipe și deveneau din roșu pur în sangeriu tot chicotind. Nu se plângea șiContinue reading “Trandafirul plângăcios”

Prototip de versuri

Astăzi a existat și trăiește un soare și o lună, iar muritorii suntem speriați de o coroană. Soarele a cuprins suflarea întreagă și noi încă vorbim de o boală universala. Vrem sentimente frumoase și oamenii parcă nici nu mai sunt. Sunt suflete și trupuri care iar se duc spre apus. Absorbim viața cerșind către cerContinue reading “Prototip de versuri”

Cum poți evita epidemia (pandemia) ?

Această întrebare i-a fost adresată lui Osho acum aproximativ 40 de ani, în perioada SIDA! “Pui o întrebare greșită”, a răspuns Osho, „întrebarea corectă ar trebui să fie”:“Cum se poate evita teama de a murii din cauza unei epidemii (pandemii)?”Deoarece este foarte ușor să eviți virusul, însă e foarte dificil să eviți frica în tineContinue reading “Cum poți evita epidemia (pandemia) ?”