Author Archives: PaulOvidiuM

Într-o viață umană, încă de la naștere, căutăm să umplem golul cu care am fost înzestrați. Credem că depindem de obiecte și achizitionam obiecte, mașini sau haine. Cu alte cuvinte,cumpărăm și cumpărăm, tot ceea ce banii noștri pot să ia. De multe ori ne “vindem ” pentru bani și pentru plăcerile efemere. Trăim cu iluzia,Continue reading “Nimicul”

Când lacrimile cerului, ușor pe pământ se revarsă, pare că cerul plânge. Nu sunt întotdeauna stropi de supărare ci sunt și de bucurie. Poate că așa mai știe Sfântul să reimprospateze lumea de căldura stranie a unor vechi momente. Când frunzele tresar, fiind indemnate de un vânt hain și trufaș, totul îndeamnă spre timpuri necunoscute.Continue reading “Amintirile”

Suntem capabili de multe lucruri. Suntem capabili de rău și suntem capabili de bine. Suntem în stare să ne vorbim între noi, să ne omoram cu cuvinte, fapte și vorbe. În același timp suntem în stare să strângem bani ca să ajutăm oamenii loviți de soartă. Distrugem natura, animalele, mediul și orice altceva ne înconjoară.Continue reading “Suntem capabili”

Fiind un melc pe un asfalt udat de gânduri umane efemere, ieșeam din cochilia mea, întotdeauna după ploaie. Scoteam coarnele mele, tot mai fioroase, la dor de viață și de Dunăre. Mă incruntam adeseori, spre a lumii în veci mirare. Cu o viteză asemuită numai mie, tot așteptam o rază, tot mai mică, dar deContinue reading “Melc codobelc”

Într-o dimineață lină ,ce aduce a senin, umblă câinii cu colaci în coadă, cu copiii după ei. Râsetele din depărtare, chiar anunță un solemn moment, ceea ce este testarea pentru oamenii adulți. Bucuroși, dragii copii, de rezultatele obținute în ziua precedentă, astăzi este o formalitate. Dacă vor fi rezultatele grandioase va fi datorită muncii lorContinue reading “Dimineața ironic însorită”

Într-o perioadă în care viața ne oferă nesiguranță și neîncredere în vremurile viitoare, ar fi nevoie ca să ne oprim din drumul tulbure al acestor sentimente și să ne uităm în jurul nostru. Nu doar ca să ne uităm ci să și admirăm priveliștea și mai ales oamenii apropiați. Poate că peisajele vor rămâne totContinue reading “Recunoștința”

Zgarietori de rânduri, pe o placa virtuală, așternută într-un anonimat vizibil sau pe scurt oameni. Cutreieram gândurile, cu valuri de sentimente venite din trecut, palpabile în prezent și zburdalnice în viitor fără o ancoră anume. Ne suflă vântul în ceafă și ne ghidam cu dânsul acceptând pierzania noțiunii timpului. Cersim atenția și căutăm busola preluândContinue reading “Ce suntem noi?”

Într-o perioadă în care viața ne oferă nesiguranță și neîncredere în vremurile viitoare, ar fi nevoie ca să ne oprim din drumul tulbure al acestor sentimente și să ne uităm în jurul nostru. Nu doar ca să ne uităm ci să și admirăm priveliștea și mai ales oamenii apropiați. Poate că peisajele vor rămâne totContinue reading “Recunoștința”

Mi e dor de mine, în zilele senine și pline de zâmbete. Când totul pare frumos în jur și plin de armonie sufletească. Dorul meu este de oameni buni, cu bun simț și civilizați, unde respectul nu are un preț sau o funcție. Mă simt nostalgic după sinceritate și fidelitatea față de valori și deContinue reading “Mi e dor”

Într-un răsărit de glasuri, pe un drum brazdat de ploaie, pamantiu și cu nori cenușii, se întrevede o sărbătoare. Este ziua glorioasă în care elevilor de patru clase se aplică o testare despre cunostiintele despre calcule și alte operații, matematică fie vorba. Mâine va fi despre limba românească care nu cuprinde emoticoane, tz, sh șiContinue reading “A patra evaluată”