Am întâlnit astăzi un prieten sfios și tăcut care știe ca să salute și să ureze binețe trecătorilor care-și văd de drum. Este doar un chip simpatic patruped care cu o față blândă studiază omul apropiindu-se chiar dacă nu-i oferi un cadou, fie el și un os. Poate că în alte circumstanțe am mai fi stat la povești. Mi-ar fi povestit de bucuria sufletului său sau de vreo cățelușa dragă. Chiar s-a mirat că nu mai am botnita de anul trecut. Credea că și eu știu să mușc dacă o aveam. I-am spus că oamenii mușcă mai mult cu vorbe și cu fapte rele. După aceea m-a salutat lin și și-a văzut de treburile lui. Oricum i-am spus că plăcerea întâlnirii a fost de partea mea și mi-am văzut de drum !
Sensibilități 