
Un bob de grâu se ascunse în hambar. Nu voia să fie semănat. Nu voia să moară. Nu voia să se jertfească. Voia numai să-şi salveze viaţa. Aşa că nu a devenit niciodată pâine. Nu a ajuns niciodată pe masă. Nu a fost niciodată binecuvântat şi împărţit. Nu a dăruit niciodată viaţă. Nu a dăruit niciodată bucurie. Într-o zi a venit stăpânul. Împreună cu praful din hambar, el a aruncat la gunoi şi bobul de grâu. (Text preluat)