
Istoria până la urmă poate prezenta un fapt istoric din mai multe părți de vedere. Cel care dorește să scrie și să aprofundeze studiul comunismului va trebui să țină cont și de mistificarea surselor existente din perioada comunistă pentru a nu fii indus în eroare. Cel care va continua să scrie va trebui să nu uite că are o datorie morală față de victimele din perioada comunistă care nu putut să vorbească despre cele ce au pătimit și față de care fiecare dintre noi ar trebui să se considere vinovat. Vinovat pentru că nu a luptat ca adevărul să iasă la suprafață din timpul vieții sale și să le asigure o binemeritată odihnă. Vinovat din nou pentru că nu a sancționat clasa politică care nu i-a adus în fața justiției pe cei care i-au chinuit și omorât fizic sau moral. Culpabil și condamnabil pentru că și-a găsit somnul și letargia tocmai când victimele din morminte și urmașii lor nu își găsesc liniștea și dreptatea. Pentru că o viață a unui chinuit nu se mai întoarce, dar măcar în ultima clipă a existenței sale să le arătăm că nu i-am uitat și că toate minciunile și nedreptățile comuniste își vor găsi finalul. Până în acele vremuri istoria românilor va rămâne o poveste tristă cu un final nesigur.