Războiul din Ucraina încotro?

În cazul în care nu am realizat încă am ajuns în ziua cu numărul 385 a războiului din Ucraina. Un război care cu cât avansează cu atât pierde din esența sa. Pornită ofensiva rusă din dorința denazificarii, demilitarizarii și a scoaterii din orbita occidentală a Ucrainei putem spune că nici un obiectiv nu este realizat. Războiul în schimb se află în fiecare zi sub amenințarea atacurilor nucleare din partea Rusiei, văzută de mulți experți ca ultima soluție. Rusia în schimb, conform unor date a pierdut 160000 de soldați din ziua de 24 Februarie a anului trecut. Fie ca ultima măsură sau ca speritoare până în ziua de 1 Aprilie tot unele surse menționează mobilizarea a aproape a 400000 de soldați rusi, printre care și femei. În același timp războiul a ajuns ca și miză în zona estică a Ucrainei în orașul Bahmut. De partea Ucrainei refugiații plecați din calea războiului se apropie de 10 milioane de oameni. Statele vecine ca Lituania, Republica Moldova sau Polonia sunt îngrijorate de conflictul din zonă și iau măsuri în acest sens. Lituania a declanșat starea de alertă, Polonia trimite armament Ucrainei și Republica Moldova, pe lângă manifestațiile împotriva președintelui Maia Sandu și tentativei de înlocuire cu un lider prorus, primește ajutoare financiare din partea statelor occidentale. Ca și amenințare o rachetă rusească în ultimul timp a ajuns pe teritoriul Poloniei și o drona cu misiunea de supraveghere în Marea Neagră din partea NATO a fost lovita de rachetele rusești și scufundata, se pare, la mare adâncime. În România prețurile produselor se scumpesc aproape în fiecare lună. Rămâne însă o afirmație celebră “Războiul începe atunci când se încheie diplomația ” ceea ce în cazul războiului din Ucraina ar trebui să fie invers. Președintele Vladimir Putin al Rusiei afirmă că “Războiul din Ucraina pune sub semnul întrebării existența Rusiei ca și stat ” lăudând și faptul că, în ciuda sancțiunilor impuse de puterile occidentale sau americane, economia rusă înregistrează doar pierderi minime. Acestea și în contextul eliminării de pe cel puțin piața europeană a magnaților ruși. În această situație ajungem la câteva presupuneri. În primul rând ne-am aștepta la o ofensivă de amploare a rușilor în Ucraina întâmpinată de armamentul în creștere trimis ucrainienilor de puterile străine. Cum nici Occidentul european nu se mulțumește cu reajungerea la vârf a dolarului american pe Bătrânul continent este de așteptat să încurajeze din punct de vedere militar Ucraina împotriva Rusiei. De cealaltă parte Statele Unite ale Americii dorește să reintre pe piața europeană și împreună cu Statele occidentale să încerce să instaureze monopolul economic asupra resurselor economice ale Rusiei sprijină regimul Zielinski. În tot acest timp scumpirea produselor va continua pe plan european ceea ce inevitabil ne duce cu gândul sumbru al unei crize economice. Statele care beneficiază de resurse financiare mari nu vor fi afectate așa cum vor fi zdruncinate anumite state mai mici ca și România. În tot acest conflict cei trei pești mari vor căuta să înghită resursele și țărilor mai mici pentru a pune mâna pe monopolul, în cazul Rusiei a fostelor state sovietice sau în cazul Occidentului european și Statelor Unite ale Americii a Rusiei și a zonelor limitrofe. Binenteles că rămâne întrebarea cu ce preț și câte resurse vor înghiți aceste trei blocuri indiferent că vor fi sub sloganul patriotic rus sau a NATO și Uniunii Europene. În concluzie putem afirma că este interesantă fraternizarea Chinei cu Rusia, dar și poziția Iranului, Japoniei și Turciei în acest context internațional. Demnă de admirat este poziția Ungariei ca și abilitate față de conflict și de compătimit a României ca și carne de tun în bătaia vântului și interesului organizațiilor internaționale mai sus amintite. Ca și părere personală războiul din Ucraina ar fi trebuit să demonstreze o forță mult mai mare a Rusiei trâmbițata de cercurile europene care până în prezent nu a dovedit că există. O amenințare asemănătoare Irak-ului condus de Sadam Hussein care chiar dacă nu a fost dovedită a fost un motiv suficient pentru ca forțele ONU să ocupe Irakul, Sadam Hussein să fie declarat criminal de război și în cele din urmă executat și resursele țării trecute sub jurisdicția ONU. Ceea ce binenteles că se poate întâmpla și în cazul Rusiei. Rămâne de văzut dacă prețul va fi mai mare decât acela plătit pentru petrol decât pentru gaz tot în numele menținerii păcii și a propagandei pentru prinderea unui criminal de război.