În liniștea serii de visare/ zbor ca atâtea ori spre tine/ te caut în mugurii care vor veni/ și în plăpânda iarbă ca și gândire. Cer Cerului să mi te arate/ măcar printre stele ca o sclipire/ să te cuprind cu brațele și sufletul/ să nu-mi fi niciodată o amintire. Lunii i-am cerșit un chip/ care mă farmecă și mă învie/ sentimente care nu au un simbol/ și totuși te cunosc pe tine. Ți-am văzut privirea pentru o clipă/ erai asemenea bujorilor de mai/ cu trupul tău trandafiriu/ spuneai că nu ai încrederea viselor care nu se implinesc. Zâmbeai, dar nu eu eram motivul/ pesemne o glumă auzită în treacăt/ părul tău simplu și șaten/ nu eram eu demn să-l dezmierd încă. Te-ai încruntat când mi-ai văzut privirea/ ceva te-a supărat probabil/ nu aveam curajul să te întreb motivul/ visez că suntem imposibili încă. Te-am pictat ca pe o icoana sfanta la care meditez adesea/ iubirea ta îmi este însă străină/ totuși mai sper câteodată/ că vorbele mele vor fi parfumate de blândețea ta cristalina. Noaptea vreau să mi te mai aducă/ să îmbrățișăm stelele și Luna/ îmi ești prea dragă câteodată/ între noi este o prăpastie, tu, eu și întreaga lume. Într-o zi când ne vom întâlni/ sper să fiu motivul pentru care mai zâmbești/ și inima mea, chiar dacă este prea puțin/ în dar cu o fundița să ți-o dăruiesc. Nu-ți pot oferi palate sau averi/ nici vorbe frumoase pe care nu le-ai crede/ dar pot la picioarele tale să aștern/ inima mea și promisiunea că voi fi al tău pentru totdeauna. Până atunci în visele mele ne vom întâlni/ acolo poate ne vom hrăni/ cu dulceața săruturilor noastre/ al tău, veșnic visător, pentru cât va exista și lumea.
Sensibilități 