“Un cioban și un filosof se întâlnesc pe coama unui deal.
- Zâua bună, zice ciobanul.
- Bună ziua, zice și filosoful.
Amândoi se așează și se pun pe contemplat. - De la oraș vii? întreabă ciobanul.
- De la oraș.
- Dar tot mai bine-i în natură!
- Este.
- Și ce lucri tu la oraș?
- Studiez.
- Apăi ce studiezi?
- Viața omului.
- Și ies parale din asta?
- Iau un salariu. Cam mic, ce-i drept.
- Așa studiu fac și eu când stau pe prispă. Și nu iese niica. E bine la voi la oraș…
- Eu am mers la școli ca să pot lua bani pentru asta.
- Multă școală ai făcut?
- Multă.
- Apăi zâ-mi și mie cum ți-o ieșit la studii că e viața omului?
- E greu de spus, așa, în două vorbe…
- Încearcă în trei.
- Vezi tu, bade, ce fac eu e să mă gândesc la cum sunt lucrurile care nu sunt evidente. Cum ar fi de exemplu cum poate fi omul fericit, și când e, de ce e…
- Dacă-i sunt sănătoși copiii și-l iubește muierea de ce n-ar fi?
- Cum să îți zic eu? se străduie filosoful… Ție ți-a venit așa vreodată un dor de ducă? sau o jale și să nu știi ce-i cu ea?
- Mi-a venit. Dar am zis că trece, și-o trecut.
- Dar să te gândești tu că viața se duce și să simți durere?
- Apăi doare, dacă șezi degeaba, dar pui mâna pe coasă și îți iei gândul.
- Dar când vezi că se întâmplă ceva nedrept nu vrei să schimbi acel lucru?
- Ce e nedrept? dacă tot ce ne e dat de la Dumnezeu vine? Poate socoți doar tu că e nedrept.
- Nu știm dacă există Dumnezeu sau nu.
- Apăi știm cu sufletul, nu cu mintea.
- Nu știm nici dacă există suflet!
- Cum să nu știm? Când te doare că trece viața și te temi că nu te iubește muierea și că e nedreaptă lumea, unde te doare dacă nu în suflet? Ptiu, drace, că ai făcut atâta școală, mai iei și bani să studiezi viața și tare prost mai ești! ” (Text preluat)
Sensibilități 