“Fostul campion dinamovist Rudel Obreja s-a stins astăzi din viață, la vârsta de 57 de ani. Anunțul a fost făcut de familia sa.
Născut pe 6 august 1965 la Galați, Rudel Obreja a fost medaliat cu bronz la Campionatul Mondialul din 1989 și cu argint la Europeanul din 1989. De asemenea, a fost multiplu câștigător al Centurii de Aur și al titlului național.
Dumnezeu să-l ierte! “
Așa suna anunțul morții lui Rudel Obreja pe Facebook pe majoritatea paginilor. Din punctul de vedere personal este normal să plângem orice moarte, dar ar fi nevoie ca să ne amintim cel puțin două aspecte despre Rudel Obreja. Plângem astăzi pe acela care, din calitatea de președinte al “Federației Naționale de Box ” a purtat o luptă cu FIBA care era să coste suspendarea boxerilor români din toate competițiile internaționale. Părând un fel de Zorro purta o luptă pentru corectitudinea arbitrajelor din partidele de box unde erau implicați români. Contribuind la scăderea performanțelor boxerilor ducea o luptă permanentă numai de el înțeleasă. În al doilea și cel mai important aspect astăzi, plângându-l pe Rudel Obreja plângem un condamnat penal de justiția din România. Oricât de discutabile ar fi deciziile acesteia sau implicarea politică în “Gala Bute” să nu uităm că Rudel Obreja a fost condamnat cu executare în acest caz alături de Elena Udrea. Nu spun că nu trebuie să plângem o moarte a unui fost boxer, dar până la a face tragedie națională pentru un condamnat penal este un drum lung. Din păcate din dorința tristeții, cel puțin în mass-media am ajuns să plângem orice moarte, indiferent că este a unei personalități imaculate fie că este un fost infractor. Oricum acum Rudel Obreja se află pe scaunul judecății sufletelor și mă îndoiesc că va ajunge în Rai. Sper totuși că și infractorii să-și găsească odihna veșnică așa că Dumnezeu să te ierte, Rudel Obreja pentru toate păcatele de pe Pământ cu toate că meritul este mai mult decât discutabil!
Sensibilități 