Trecută aparent neobservată ziua de 9 Martie ar trebui să fie o zi de doliu național în fiecare an. Este ziua în care Uniunile ale Foștilor Deținuți Comuniști din România au ajuns la monumente închinate victimelor comunismului din fiecare județ pentru a depune coroane de flori și a ține preoții slujbe de pomenire a celor trecuți în neființă. În ziua de 9 Martie ar trebui ca supraviețuitorii închisorilor comuniste să fie aduși în fața României pentru a-și spune încă o dată povestea și a nu mai slăvi unele persoane comunismul în zilele noastre. Este ziua în care au fost comemorați țăranii care au luptat pentru a nu intra în Colectiv, oamenii politici importanți ai țării, oameni de cultură, științe și orice domeniu de activitate neagreat de comunisti. O perioadă despre care nu se mai vorbește decât foarte puțin după zile întregi de tăcere ale victimelor comunismului care erau șantajați în cazul în care vor vorbi cuiva despre chinul trăit se vor întoarce în închisoare. Perioada în care Iuliu Maniu în anul 1953 în luna februarie a fost bătut până la moartea sa din ziua de 5 Februarie. O istorie a cel puțin 500000 de oameni care au murit și a milioane care au avut de suferit. A celor de la Vadul Roșca din anul 1952 care s-au opus colectivizării și care din ordinul lui Nicolae Ceaușescu au fost împușcați. O viață curmata fizic sau emoțional prin Fenomenul Pitești instrumentat de Securitate și pus în practică de Țurcanu, care va plăti cu viața rolul său alături de alți capi ai Spălării Creierului în temutul experiment. Vocile care au trăit, luptat pentru viață și rugat lui Dumnezeu pentru milă la Aiud, Sighet, Suceava, Gherla și multe alte penitenciare sau în beciurile Securității unde se desfășurau oribilele anchete. Încă se mai aud strigatele lui Gheorghe Ursu din anii 80 sub bătăile Securității implorandu-și viața. A falnicilor eroi care au luptat în munții României pentru libertate și o viață fără comunism. I-am uitat așa cum am uitat suferințele conducătorului rezistenței din Munții Făgăraș, Ioan Gavrila Ogoreanu care dorind să primească un credit în anul 2006 i-a fost respins pentru că încă nu se prescrisese condamnarea sa la moarte din anii ’50. Lăudăm regimul lui Nicolae Ceaușescu pentru că era mai bine, dar nu spunem câte voci care aveau ceva de spus au plătit cu viața sau privarea de libertate pentru vorbele lor. Nu am fost în stare în 33 de ani să forțam o lege a lustrației și să condamnam fără milă torționarii victimelor comunismului. Nefăcând pace cu trecutul și condamnandu-l nu avem cum să avem nici măcar un prezent, iar de viitor nici nu mai are rost să scriem. Ziua de 9 Martie ar trebui cel puțin din aceste motive să fie subliniata în calendarul românilor pentru ca să nu mai regretăm perioada comunistă în care libertatea a murit timp de 44 de ani. Dumnezeu să-i ierte pe victimele regimului comunist și să le ofere liniște sufleteasca celor care au avut de suferit de pe urma genocidului din timpul cumplitului regim. Și pe noi să ne ierte Dumnezeu că victimele și urmașii lor nu-și primesc încă drepturile care li se cuvin pentru că clasa politică care le-a fost complice tortionarilor în ultimii 33 de ani nu ar trebui să primească nici iertare și nici liniște oriunde s-ar afla, în viață sau dincolo de ea!
Sensibilități 