În vâltoarea de cuvinte dintr-o cutie tot mai neagră/ se aude un cor de voci/ care decid soarta țării/ întocmai ca babele pe șanț. Cearta este a lor slogan/ strigătul să se audă/ la prostimea obișnuită/ minunată de vorbe frumoase pe care prea puțin le înțelege. “Este criză ” strigă o voce/ sar și celelalte în glas/ căci ciolanul din cutie/ tot politic are urmaș. “Al treilea război mondial ” începe tipa crainica entuziasmată/ breaking news senzațional cu o știre de doi bani/ dintr-o țară de nebuni/ care luptă pentru un urmaș a lui Stalin în urma căruia praful numai rămâne. “Ne ataca și pe noi ” latră toți într-un glas/ toate acestea după ce Covidul bietul a plecat/ lăsând cutiile fără știri/ numai prostimea în fața lui a mai rămas. Circ și calculele pensiilor/ au izvorât în altă seară/ Pitagora și cu Thales au fost doar bieți naivi/ ai unor calcule întortocheate/ pentru cine mai spera măriri s-a ales numai praful. Acestea sunt cutiile în România/ dreptatea aparține celui care strigă mai tare/ și vorbește mai corect/ în țara Bratienilor numai proștii sunt pe ecran și în România totul este iar pe dos. “Viață mai bună ” strigă lumea/ din fața unui ecran crispat/ care învață incultura și divele care nu lucrează/ sunt în goană după bani. Cu buzele tuguiate mai dau și din buric/ căutând miliardarul căruia să-i mai facă și copii / stau și mă minunez singur de atâta prostie/ așa ceva place românului și plângem cu veselie că nu avem o țară ca afară.
Sensibilități 