Pe malul bătrânului râu

De pe un mal brăzdat de aerul de iarnă putem observa un spectacol divin al primăverii timpurii. Plopii urmăresc de pe margine un spectacol grandios și aievea pentru timpurile noastre actuale. Momentele în care bătrânul râu se ceartă cu pietrele pe care le întâlnește sunt acompaniate de păsări care înfrumusețează peisajul cu al lor triluri feerice. Zborul lor lin parcă mângâie ușor cerul pentru a coborâ încetișor peste pietrele din apă. Cerul senin în care doar o dara a unui nor amintește sub forma unei pete albe că la începutul săptămânii ploua și ningea în aceeași zi. Pescărușii se întrec cu ciorile în văzduh încercând ca să alunge frigul care încă face simțit aerul iernii. Trei corbi își odihnesc aripile pe o bancă singuratica întocmai ca la primul zgomot să fâlfâie deasupra pământului. Câinii din lesă acompaniază priveliștea căutând arome numai de ei știute. Chiar unul dintre ei se luptă cu o minge pe care o primește de la un biped mai vesel. O pisică și-a adus aminte de frunzele căzute din toamnă și obosită adoarme convinsa de razele soarelui care încet încălzesc atmosfera. Parcă departe se aude și un lătrat mai nervos, însă nici bipezii care au ieșit la o promenada fără o țintă anume par să nici nu-și mai amintească de vremurile în care câinii plimbau oamenii cu botnite construite din pânză.

Spre orele amiezii liniștea începe ca să cuprindă malul bătrânului râu și doar valurile curgătoare se mai aud în aceste momente. Doar câteva biciclete tăcute se mai plimba agale pe malul din beton. Pescarii sunt singurii care mai tresalta atunci când un biet pește mai mușcă momeala unditei lor. Pufaitul unor alergători răzleți acompaniază liniștea așternuta de câteva minute și din nou fâlfâitul unor pescăruși curajoși anunță că primăvara nu este chiar atât de departe. Ea este doar la o mică distanță în funcție de starea unui vânt nazdravan care se încăpățânează să fie prieten al iernii și compania sa cu primăvara să mai aștepte puțin timp. Un pod de pe care doar forma unor inimi desenate de doi îndrăgostiți a mai rămas rămâne aliatul bătrânului râu în liniștea care cuprinde întreg peisajul. Totul rămâne învăluit într-un mister lăsat în urmă pentru a urmări noi orizonturi statornice și pline de liniște și pace sufletească profundă. Agitația timpurie a fost mistuita asemenea unui foc care mult prea devreme s-a stins lăsând și peste vremurile acestea doar cenușa unor vise naive și lipsite de sens. Doar bătrânul râu își aduce aminte de ceea ce a fost și lipsește acum și anume timpuri pline de veselie autentică fără aburii unor aripi otelite nu chiar atât de îndepărtate. Așa cum a mai fost pare că nu va mai fi prea curând printre noi.