Omul cu un papagal pe umăr

Câteodată unii oameni par mai nebuni la prima vedere când de fapt ei sunt cei normali. Cam aceasta este părerea mea despre un om în vârstă cu un papagal pe umăr. Parcă ar fi un dialog permanent între ei și câteodată se poate observa un zâmbet pe fața bărbatului. Până la urmă nu văd sensul să discuți neapărat cu un om. Patrupedul care se sprijină pe picioarele din spate bârfește, invidiază și spune altor patrupede ceea ce i-am spune noi cu toată încrederea. Mai mult devine frustrat și inventează povești despre noi pentru a spune că nu a greșit cu ceva și a părea cel mai inocent om. De asemenea în dialogul cu noi are atitudinea de a ne corecta ca pe un elev neascultător la școală. Dacă pe noi ne deranjează această atitudine spune că noi suntem de vină. Făcându-le un bine oamenii se obișnuiesc cu așa ceva și dacă ne oprim din a le face bine devenim cei mai mari dușmani ai lor. Lista de exemple poate continua, dar înțeleg bărbatul cu un papagal pe umăr. Papagalul nu bârfește, nu invidiază și nu este atotștiutor. Cel puțin pare o conversație, la început puțin bizară, dar plină de interes și miracol. Un papagal are și el integenta lui ceea ce-l scoate în evidență față de celelalte păsări așa că este mai normal să discutăm cu el decât cu anumiți oameni. Ceea ce mi se pare încă demn de semnalat este faptul că papagalul este pe umărul bărbatului și nu într-o cușcă. Practic are libertatea de a pleca și nu o face. Chiar dacă ar avea aripile tăiate ar putea fugi iute spre libertate. În schimb în relația cu ceilalți oameni nu înțelegem acest termen libertate. Pe un om de multe ori începem să-l sugrumam cu întrebări și timp și la un moment dat inevitabil desprinde colierul strâns în jurul gâtului de noi și se îndepărtează. Binenteles că noi spune că el este de vină fără a înțelege propria noastră neîncredere și frustrare. Totuși dacă într-o zi papagalul a decis să plece tot la bărbat s-a întors fără a testa cum este pe umărul altor oameni. Așa că are în același timp și libertate precum și protecție sau adăpost. Ne dăm seama și singuri anumiți oameni de ce pleacă și după aceea se întorc spasiti. Cine pleacă odată va încerca să testeze și alți oameni fără a interesa sentimentele noastre în urma plecării. Negăsind ceea ce cauta la alți oameni se întoarce la noi prin manipulare și vină. Numai că dacă ne respectăm și avem o stima de sine medie nu vom accepta acești oameni. În concluzie conform unei vorbe celebre “cu cât cunosc mai mulți oameni prefer câinii ” în cazul de față papagalii.