În zilele în care oamenii zbiară despre război devine aproape inevitabil ca un zvon că vor fi chemați bărbații între 18 și 60 de ani la arme în realitatea noastră. Numai ca bărbații să lupte pentru România este nevoie ca să-și iubească țara. Oamenii politici în schimb de cel puțin treizeci de ani ne învață cum să ne urâm țara. Lecțiile lor practice le găsim în Spania, Italia și alte țări unde sunt românii plecați pentru o viață mai bună. Românii rămași în țară sunt plini de frustrări, letargie și mai ales de o neputință cotidiană. Când vedem că necinstea, incorectitudinea, hoția și corupția sunt promovate de jos până sus în structurile statului, că pilele și relațiile cumpăra locuri de muncă pe care capacitatea unui om nu le va cumpăra niciodată și când vedem că oamenii politici se întrec în grosimea dosarelor penale este absurd ca să vorbim de patriotism. Generalii armatei române care nu au tras un glonte în viața lor și sunt plini de decorații sau alte persoane care iau pensii sociale colosale au distrus toți și ultima fărâmă a noastră de patriotism. Parsivitatea, aroganța și tratarea ca și gunoaie a oamenilor simpli sunt stări de fapt ale situației actuale.
În aceste condiții ca să ne ceară distinsul președinte al României, Klaus Johannis ca să ne apărăm țara și să îmbrăcăm uniforme militare este mai mult decât absurd. Idealurile și dorința istorică de a ne apara țara nu ne mai reprezintă în condițiile în care ne forțăm teribil ca să arătăm grimase de patriotism autentic cu ocazia sărbătoririi Zilei naționale sau cu alte ocazii istorice. În cel mai bun caz președintele României ne va cumpăra cu bani grei patriotismul urmărind linia țării din ultimii 32 de ani în care totul a fost scos la vânzare. Numai că sufletul și motivația noastră nu sunt de vânzare în situația în care viața nu are preț.
Din toate aceste motive orice aluzie a clasei politice despre patriotismul populației din România devine absurdă și utopica.
Sensibilități 