11.03


Dacă într-o zi îți va fi bine/ aminteste-ti de zâmbetele tale când erai cu mine/ cum râdeam din senin și vorbeam noaptea târziu/ și acum mă gândesc cât eram de diliu. Aminteste-ti de sărutările noastre la asfințit/ cum timpul împreună trecea necontenit/ zburam împreună spre stele/ pentru a ne juca împreună cu ele. De câte ori ai plâns pe umărul meu/ credeam că vom fi așa tot mereu/ durerea ta dispărea cu un simplu sărut/ astăzi aș fi preferat de mai demult să te uit. Clipele de foc atunci când ne pierdeam de lume în așternuturi/ luam împreună din pasiune fără a lăsa din erotism firmituri/ credeam că vom trăi veșnic în Paradis/ astăzi pentru mine este doar un trist vis. Aminteste-ti cum știam tot ceea ce era în sufletul tău/ răul știai că nu este un hău/ vorbeam despre inima ta/ și toate răutățile lumii cuprinse în ea. Aminteste-ti toate aceste momente/ în care nu ai uitat de sentimente/ închide-le toate într-un cufăr și zvarle cheia în mare/ după aceea uită-mă și privește în zare. Uită că am existat noi/ nu spune altora cum nu eram de sentimente goi/ nu mă mai cauta în cufărul cu amintiri/ nu ne vom mai cunoaște nici măcar din priviri.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: