Ca oameni ne plângem de multe ori că nu avem timp. Sunt multe lucruri pe care vrem să le facem, tindem să le facem, și ne trezim spre seară că am făcut foarte puțin din cât ne-am propus să facem dimineața.
Poate tocmai aceasta este problema noastră și anume că ne propunem să facem multe lucruri, că ne planificam activitățile din timpul zilei. Și totuși dacă am putea să oprim timpul nemaimasurandu-l. De exemplu, într-una din zilele libere, când nu trebuie să mergem la un loc de muncă, să nu mai măsurăm timpul. Să pierdem masura timpului și să nu știm ora și nici minutele sau secundele. Ghidarea noastră să pornească, așa cum se realiza în trecut, de la mișcarea soarelui pe cer. Dacă este înnorat să ne orientăm după întuneric, lumină și iar întuneric. În acel moment să eliminăm presiunea autoimpusa și să le luăm pe rând pe fiecare și să ne raportăm la capacitatea și posibilitățile noastre. În acest caz să ne admitem limitele și poate chiar să le depășim. De asemenea să respirăm atunci când este nevoie și hrana să ne ajute ca să putem duce ziua mai departe și să ne odihnim când obosim. Ziua întreagă să ne ghidam pe aceste principii și când totul devine întunecat, în momentul în care nu mai putem desfășura activități, să ne odihnim.
Dacă am face toate aceste lucruri poate am putea să nu ne mai stresam atât de mult și am învăța de fapt ceea ce este important pentru noi și mai ales cine este important pentru noi. Nu este doar un exercițiu de imaginație ci și o temă foarte bună de reflectat. Viața este frumoasă de multe ori când simplificam lucrurile și ne rezumam la nevoile noastre și la sănătatea noastră. Poate că așa vom deveni mai buni și mai zambareti că prea suntem încruntați…
Sensibilități 