8.03

Mamă mai naște-ma odată să înțeleg viața/ să alung din lumea mea ceața/ unde acela care are bani cumpăra școală/ omul mai merituos nu are nimic în poală. Cum oamenii doar când au nevoie știu că exiști/ dacă ești bun ajungi să riști/ să devii un om prost/ oamenii de răutate nu țin niciodată post. Cum să trăiesc în țara în care banul vindecă boli/ și sănătatea este a morții bravi discipoli/ când toată lumea plânge de o viață grea/ și fiecare fură și nu întreabă nimenea. Mama naște-ma pe rând să cuprind existența/ atunci când parsivitatea și bârfa își fac simțită prezența/ cuvântul dat nici măcar nu mai există/ a face o faptă bună este o veste tristă. Când iubirea se vinde pe mașini și palate/ fidelitatea și sinceritatea sunt doar vorbe deșarte/ copiii sunt abandonați de mame/ care nu se mai regăsesc ca fiind adevărate dame. Naște-ma atunci când binele va învinge/ când acela bun din mulțime se va distinge/ și poporul român se va trezi din nou/ corupția și hoția să nu prindă ecou. Cartea va fi din nou la modă/ a spune vorbe înțelepte nu va fi o faptă incomodă/ când a știi nu este pentru un catalog/ și curiozitatea va avea al ei decalog. Tu, mamă ascultă-mă încă o dată/ naște-mă ca fiind o bună faptă/ iubirea și un suflet bun să guverneze/ și a fi om învățat din nou să mai conteze.