Sub o pătură de flori,
liniștea mea se scufundă,
bulgări de petale albe,
stau la masa ta rotundă.
N-am tăiat din rouă, vise,
scriu cu sunetele lumii,
ploaia mea de manuscrise
îmi înveselesc salcâmii.
Metafizica iubirii,
colorează infinitul,
geniul frumuseții pure,
mi-a înmugurit cuvântul.
Sfâșie singurătatea
bucuriile solare,
satisfacția luminii
se-oglindește într-o mare…
Mi-atingi orele cu mâna,
valul bucuriei strigă,
pe o plajă de lumină,
nu las soarele să plângă…
Îngrop ultimele stele
trec prin porți de necuprins,
mă privești cu pleoape grele,
ca un strop de ploaie-nvins.
Daniel Luca 05 03 2021
Sensibilități 