S-a trezit de dimineață, ca de obicei sorbind din cafea. Deja televizorul era programat pe canalul de știri. Titlurile acestei dimineții erau “Al treilea război mondial se apropie” sau “Boala va reveni cu alt val mai ucigător”. Fuma țigară după țigară urmărind știrile. Uitase aproape că trebuia ca să pornească spre locul de muncă. Se îmbrăca în grabă pornindu-si mașina fără a uita ca să pornească radioul. “Un nou dosar penal deschis unui X om politic răstoarnă calculele partidului aflat la putere” tuna din vocea crainicului de la radio. “Numai hoți și corupți sunt în țara aceasta” spuse ca pentru el.
În momentul în care a ajuns la locul de muncă, deja obiceiul aromei cafelei și a fumului de țigară din spatele firmei cuprindeau ultimele știri. Erau dezbătute și analizate împreună cu doi colegi cărora, spuneau ei, le plăcea ca să fie informați. “Nimic bun nu ne așteaptă” căzusera ei de acord. Spre seară când a ajuns acasă avea obiceiul ca să ia cina în fața televizorului pentru a nu pierde știrile bombă difuzate în exclusivitate de canalele politice. Urmărea cu ardoare teoriile conspirației din tot ceea ce difuza, făcând și analize sau sinteze despre știrile difuzate. Adormea deseori preocupat de tot ceea ce vedea, trezindu-se de multe ori în timpul nopții cu diferite păreri pe care abia aștepta ca să le dezbată la locul de muncă.
Programul său în următoarele săptămâni se desfășura în același mod chiar dacă se certa de multe ori și din ce în ce mai des cu soția sa. Se plângea ea că o neglijează, însă el, pe un tăios răspundea “Tu chiar vrei, în mijlocul atâtor evenimente să râdă oamenii de mine că nu știu ceea ce se întâmplă în lume?”. Chiar începuse ca să neglijeze și stilul său de a consuma hrană și orele de somn. Devenise treptat mult mai agresiv și credea că tot ceea ce se întâmplă în jurul lui era o conspirație. Acestea deveniseră un nou motiv de ceartă cu soția sa pe care o bănuia că este infidela. De multe ori l-a amenințat că va pleca din casă, dar el nu o credea în stare. Într-o zi însă găsise un bilet prin care-l anunța “Nu mai suport viața cu tine. Am plecat la mama.”
A deschis televizorul pe canalul de știri și dorind ca să-și ia hrană din frigider începu ca să amețească. Se simțea slăbit și parcă forțele îl părăsisera întrutotul. Totul devenise negru în fața lui, iar inima începuse ca să-i bată din ce în ce mai tare. Camera era învăluită în arme, viruși și oameni amenințători care veneau spre el. Voci din toate părțile începeau ca să-l certe despre tot ceea ce făcuse el în ultima perioadă. Deveneau din ce în ce mai agresive și oricât își astupa urechile parcă erau din ce în ce mai stridente. Cu greu a ajuns la fereastră deschizând-o și uitându-se în jur vedea o plasă transparentă cu brațe imense care parcă îl cuprindeau. Începeau ca să-l atragă ca pe un magnet șoptindu-i că sunt salvarea lui. Brațele imense parcă aveau și chipurile de la televizor care începeau ca să-l cuprindă încet. Făcuse un pas, apoi doi pași pe marginea ferestrei și începuse ca să îmbrățișeze brațele. Totul devenise ușor și începea de la etajul patru să vadă asfaltul mărindu-se din ce în ce mai mult până când o durere asurzitoare îi cuprinse tot corpul. Un val de sânge începu să i se prelinga pe tot corpul și în jurul lui. Respira din ce în ce mai greu și fiecare parte a corpului său devenea din ce în ce mai dureroasă. “Chemați salvarea! Acest om s-a aruncat de la geam” s-a mai auzit pe fundal. Era deja prea târziu căci el și-a dat deja ultima suflare.
În ziua următoare la știri nici măcar un cuvânt despre bărbatul a cărui gânduri l-au făcut ca să-și ia viața. La același televizor rulau știrile despre război, pandemie și corupția politică. Doar un val de lacrimi și niște haine negre strigau “Închide odata televizorul căci ei cu știrile lor l-au ucis!”.
Sfârșit!
Sensibilități 