Un visător

De câteva zile îmi tot răsună o piesă, aparent banală cu un vers în mod special “Maybe I’m a dreamer”. De multe ori parcă vedem două aspecte ale visătorului. Un visător care are ținte înalte și ajunge treptat pentru a urca munții din viața sa indiferent de pietrele din jurul său sau bolovanii care se rostogolesc împotriva lui. Numai că ajungând în realitate pietrele sunt oamenii cu care la un moment dat eram prieteni și ne-au vândut pentru bârfă și dorința de a face rău. Bolovanii în schimb sunt oamenii care, pe aceeași idee inventează despre noi lucruri neadevărate și caută să iasă în evidență tocmai prin partea de a ne discredita. În tot acest tumultum al vieții ceea ce pierdem în urcarea munților este încrederea în oameni. Ca și cum în relaxarea care înseamnă urcatul muntelui cu fiecare popas pierdem un lucru tot mai mare pe măsură ce ne oprim. Ajungând în vârf realizăm că de fapt singurul lucru pe care nu l-am pierdut am fost tocmai pe noi. În schimb avem un sac plin de provizii numit experiența vieții și oboseala care este de fapt neîncrederea în oameni. Loviți de parșivitate, bârfă, invidie sau lingăi, cu hainele murdare tot am ajuns în vârf. Ajungând acolo realizăm că în față ne așteaptă o pajiște lină și după aceea o vale întocmai pentru a urma un nou vârf mai greu de escaladat. Prin urmare visătorul este acela care crede că urcând noul vârf va beneficia de motivarea oamenilor de pe traseu. În schimb primește vorbele negative menționate și chiar eterna propoziție “nu are rost ” sau “la ce folosește să ajungi în vârf? La nimic “. Totuși de fiecare dată visătorii urca munții și aceia care mai cred în majoritatea oamenilor se opresc pe traseu. Cam aceasta este diferența dintre visătorii din zilele noastre, iar aceia care trimit o vorbă de încurajare sunt singurii oameni care merită să-i acceptăm lângă noi în traseul numit viață. Dacă știm ceea ce merităm și tot urcăm munți într-o bună zi tot vom ajunge pe pajiștea care ne așteaptă în vârf. Pentru a ne bucura de priveliște și a vedea trecutul ca parte frumoasă ori ca experiență de viață trebuie să suportăm și toate aspectele negative ale urcării sau putem renunța pe traseu. Decizia în totalitate ne aparține numai nouă!

Pentru a înțelege de unde au pornit toate aceste rânduri voi lăsa melodia mai jos. Poate inspira și alte persoane să viseze, productiv sau distructiv după posibilitatea fiecăruia dintre noi.