Doamne, slabă mai eram!
Cincizeci fix cantaream.
Mâncam doar o data-n zi,
Din castroane de copii.
Ciuguleam precum găina,
Arătam ca aspirina,
Palidă, albă ca varul,
Speriam până și cântarul.
Coastele-mi ieșeau prin piele,
Făceam acordeon din ele,
Și de ma strângeai mai tare,
Trosneau oasele. Stupoare!
M-aranjam frumos cu fard,
Haina stătea “ca pe gard”…
Iar lumea-mi spunea mirată,
Ce mananci? Aer, mai fată? “
Scândură! —de auzeam,
Rapid capul întorceam,
Fiindcă, sinceră să fiu,
Semanam leit. Pariu!
Dupa ce m-am maritat,
Hocus-pocus, m-am dublat,
Parca as fi luat de soț,
Un mic cu muștar în mot.
Am burtică, colăcei,
Vergeturi mai mult de trei,
Și credeți-mă, vă jur,
Nu știam ca am așa c**
Daca vreti să va-ngrasati,
Musai să vă maritati!
Scandurica de-alta dată,
Azi e buturuga, tată…
❤️💞 Sursa internet
Sensibilități 