Se spune că odată soarele a coborât pe pământ, luând chipul unui tânăr, pentru a participa la o horă dintr-un sat. Zmeul cel rău, văzând că a luat chipul unui tânăr, l-a răpit şi l-a închis într-o temniţă, provocând suferinţă întregii naturi. Se spune că râurile au încetat să mai curgă, păsările nu mai cântau… până nici copii nu mai râdeau.
Nimeni nu ştia ce să facă până când, un tânăr voinic s-a hotărât să îl înfrunte pe zmeu şi să elibereze soarele. Acesta a pornit la drum, având puterea multora dintre pământeni. Călătoria tânărului a durat 3 anotimpuri: vară, toamnă şi iarnă. Spre sfârşitul iernii, acesta a găsit castelul zmeului şi s-au luptat zile întregi până când zmeul a fost doborât.
Slăbit şi grav rănit, tânărul a reuşit să ajungă până la temniţa soarelui, l-a eliberat, după care a murit, sângele acestuia curgând pe zăpada albă. Soarele a urcat pe cer şi a vestit venirea primăverii, umplând de fericire inimile pământenilor.
De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi, unul alb şi unul roşu, oferindu-i fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul semnifică dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui tanarului voinic. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.(Șoapte)
Sensibilități 