“- Pe cine aștepți?
- Nu mai aștept pe nimeni!
Mă bucur doar de briza care trece pe lângă mine… - Nu ai o familie?
- Ba da, am.
Dar am încetat să-i mai aștept. - Ești supărată?
- Nu!
Ne-am stabilit…
Cu viața! - Ce vrei să spui?
- Am învățat din anii de drum că nu trebuie să așteptăm nimic de la nimeni!
- Dar…
O mamă ar trebui să se aștepte întotdeauna de la copiii ei… - Timp de mulți ani am crezut asta…
Apoi am aflat că așteptăm doar în iluzia posesiei…
Ziua în care vom înțelege că nimeni nu aparține nimănui, că până și copiii aparțin Universului…
Devenim liberi să primim, fie copii, fie tot ceea ce ne rezervă viața! - Și când copiii nu ajung?
- Când nimic și nimeni nu se așteaptă, totul este doar viața care se întâmplă…
- Este greu de înțeles!
- Știu. Am fost amăgiți să simțim iubirea ca fiind atașament, când adevărul este că Iubirea autentică este să știi să renunți, Iubirea este libertatea de a iubi fără atașament, a iubi înseamnă să-i permiți celuilalt să zboare!
- Și a nu te simți singur?
- Ea nu există pentru cei care și-au răscumpărat dreptul de a continua să zboare.
Și astăzi, chiar și într-un mod diferit, accept, mă adaptez și continui să-mi permit să zbor! - Și când nu poți?
- Eu cred că cei care sunt liberi, moartea ne va lumina, când corpul meu fizic nu va mai putea zbura, voi pleca înapoi acasă!
Și știi…
Cred, de asemenea, că acesta este scopul vieții, să nu ne oprim niciodată din zbor,
Căci în Suflet zbor pentru totdeauna în veci!
Până atunci…
Voi continua pur și simplu să mă bucur de briza care trece pe lângă mine….
Fragmente din sufletul meu!
____Autor Sónia Machado Araújo
Sensibilități 