Am scris cuvinte de iubire/ unei femei cum nu a mai fost alta pe lume/ cu părul negru și ochii asemenea seninului cerului de vară/ a venit vântul și le-a luat lăsând doar dezamăgirea. Șoptind vorbe de iubire/ unei femei cu părul ca spicul grâului/ a tunat din Cer un zgomot asurzitor/ au plecat sărutările și a rămas frustrarea. Am iubit o femeie cu părul ca focul/ credeam că este ultima mea iubire/ un val al mării a luat iubirea/ și sufletul mi-a devenit de piatră. Cald și iubitor am devenit, cunoscând iar o șatena/ cu ochii verzi ca iarba cea de primăvară/ însă iubirea s-a topit/ întocmai ca și gheața sub razele soarelui într-o amiază. Astăzi dacă aș mai iubi/ și aș fredona din nou fericirea/ sufletul meu și inima nu mai au același grai/ și eu rămân un monument al vechilor iubiri, întocmai ca de piatră.
Sensibilități 