Trăim zilele în care imaginile și știrile curg fără o măsură asupra noastră. Valurile de informații, emigranți și imaginile din Ucraina năvălesc asupra vieții noastre de câteva zile care par deja secole. Bombardamentele psihologice continuă tirul lor de la o pandemie care încet și sigur nu mai ocupa primele pagini ale preocupării noastre. Parcă mintea noastră și ființa proprie în întregul ei este deja într-un război, justificat de altfel, împotriva a tot ceea ce este rusesc. Am devenit în trei zile analiști politici sau strategi militari fiind paralizați de o întrebare înfricoșătoare “Va veni războiul și la noi?”. În condițiile acestea ale simțirii aburilor războiului reapare întrebarea pornită din anul 1945 “Acesta este al treilea război mondial?”. Un război care pare atât de departe și ascuns doar în cărțile de istorie de specialitate reînvie, acum mai mult ca niciodată, în conștiința oamenilor. Partea brută și inumana pornită tot de la Moscova a comunismului feroce și a unei Uniuni Sovietice moarte parcă sunt readuse din nou în atenția noastră. Un lider sovietic, Vladimir Putin începe ca să fie un amestec între diabolicii istoriei Adolf Hitler și Iosif Djugasvilii alias Stalin.
Inevitabil ajungem ca să ne întrebăm cui folosește acest război psihologic al nostru și cu el atât de multe întrebări. Un război început de la o pandemie de Covid și continuat de invazia Rusiei în Ucraina afectează inevitabil partea noastră psihologica și emoțională a noastră căci altfel nu am fi oameni. Întrebările de mai sus în privința războiului precum și altele care se ridică în privința atitudinii noastre în fața Rusiei ne însoțesc peste tot unde mergem. În aceste condiții ne ridicăm întrebări în privința bărbaților care vor merge la război sau a celorlalți oameni care vor rămâne acasă.
În orice caz la toate aceste întrebări este greu de dat un răspuns. Poate că devenim ridicoli dacă mai glumim despre Rusia sau despre război în general, dar este caracteristic locuitorilor din România caterinca în orice situație și atunci nu este de condamnat. Alți oameni preferă ca să stea ancorați tot timpul în priza știrilor despre război ceea ce din nou nu este recomandabil. Considerăm în această situație că cel mai bine este ca să încercăm să evadam cel puțin câteva clipe din războiul psihologic. Să ne amintim că totuși lumea nu s-a oprit și că ea, așa cu grijile noastre continuă. Apropierea mărțișorului și a primăverii ar fi nevoie ca să ne apropie și mai mult și o îmbrățișare trimisă oamenilor este mai mult decât indicată. O evadare care să cuprindă și momente de relaxare care vor da un alt tonus vieții noastre. Oricum mai mult decât facem prin donații, sincere felicitări acestor oameni implicați este mai mult decât putem face. Punerea la dispoziție a unor case la dispoziție pentru refugiații ucrainieni este o dovadă adusă întregii lumi că putem da dovezi de umanitate și implicit de altruism.
Oricum personal m-am săturat de trei zile de un război pe care am ajuns ca să-l urăsc în tot ceea ce înseamnă el. Iubesc în schimb ucrainienii și creează în propria persoană ca tuturor oamenilor simpatie sau empatie cu problemele lor. Copiii cu privirile lor speriate, femeile sau oamenii în vârstă preocupați, bărbații care încearcă să oprească tancurile rusești cu propriile trupuri nu ne pot lăsa impasibili. Numai că liniștea noastră și capacitatea umană nu ar trebui să fie învinsă de acest război psihologic ci să trezească unitate în rândurile noastre. Poate vom avea nevoie de ea mai mult decât oricând din anul 1945 încoace numai că va trebui realizată de oameni plini de simțul realității. Pentru noi, familiile noastre și pentru tot ceea ce va urma alături de ucrainieni sau alte popoare napastuite de război sau care se tem de el!
Sensibilități 