Dacă vreodată mai vrem să lovim în România ar trebui ca să lovim în această imagine. Atunci când dorim ca să spunem că nu mai sunt oameni buni în România este suficient ca să observăm inițiativele pornite peste tot în țară care doresc ca să ajute emigranții ucrainieni. Românii atât de huliți care fac donații sau oferă cazare oamenilor loviți de război. Oameni care fraternizeaza și plâng în interior că ucrainienii au fost loviți de gloanțele diabolice ruse. Chiar și prin pozele de pe Facebook de la profil mai demonstrăm că avem încă umanitate și că nu suntem roboți ai banilor și a frustrărilor. Undeva în adâncul nostru în momentele acestea de frică arătăm lumii întregi că suntem altruiști și că ne pasă de răul altor oameni. Suntem cuprinși de imaginile în care printre coloane de emigranți fugiți din calea gloanțelor ruse iau cu ei inclusiv animalele de companie. Asemenea oameni precum atâția alții nu merită ca să plece de acasă și să lase totul în urmă numai pentru că anumite minți diabolice pornesc distrugerea unei țări. Au încercat ca să omoare frumosul din ucrainieni, dar nu au știut că sufletul este etern și că este capabil încă de lucruri frumoase și mai ales ca să supraviețuiască. Arta vieții o exersam și noi cu tot ceea ce facem în aceste zile ajutând oameni aflați la nevoie chiar dacă am fost alterati la un nivel pașnic de aceleași tipare de minți diabolice care se doresc a fi oameni politici.
În acest sens sunt lăudabile inițiativele grupurilor de pe Facebook care întocmai ca în anul 1939 primim oamenii loviți de război. Atunci am primit polonezi, iar în aceste zile ajutăm ucrainieni. Așa cum sperăm cu toții ca istoria să nu se repete pentru a nu fi aceleași consecințe. Cel puțin nu oamenilor buni ci acelora care din biroul de la Kremlin care au dorit ca să omoare oameni, dar nu au putut ca să le distrugă sufletul. Și românii sunt capabili de lucruri frumoase într-o țară plină de oameni politici corupți și fără nimic bun în ei asemenea liderilor ruși..
Sensibilități 